Iubesc bujorii! Parfumati, colorati, minunati, adorati atat de oameni, cat si de albine, fluturi sau furnici. Se spune ca aduc prosperitate si nu intamplator se folosesc in buchetelele de mireasa. In fiecare an, in perioada de inflorire, vazele imi sunt pline de bujori, splendoarea lor imi da o stare de bine. Tufa din gradina imi aprovizioneaza toate prietenele. Bujorii mei sunt roz, cel mai des intalniti, dar exista si albi, rosii, violet sau galbeni. Tufele de bujori sunt rezistente, au nevoie de putina ingrijire si infloresc chiar zeci de ani. In gradina mamei mele se afla o tufa cultivata de bunica in tineretea ei.
Pentru a-si forma radacinile, bujorii se planteaza la inceputul toamnei. Daca se cultiva la inceputul primaverii, este recomandat a se folosi rasaduri. Se alege un loc luminat si spatios, se foloseste un ingrasamant si pamantul e indicat a fi afanat. Se uda moderat, apa nu trebuie sa balteasca. E bine ca radacinile acestora sa nu fie deranjate, in caz contrar e posibil sa nu infloreasca in anul urmator. Exista multe varietati si specii de bujori. Bujorul romanesc creste spontan, in cateva regiuni ale tarii si este o specie unica in Europa. Floarea rosie are petale mai putine decat bujorul de gradina si este ocrotita prin lege.
Pentru poporul roman, frumoasa floare de bujor are o deosebita insemnatate. Tema bujorului este prezenta in numeroase cantece din folclorul romanesc, in poezie, in pictura, dar si pe obiecte traditionale sau de artizanat, covoare, costume populare. Bujorul romanesc a fost ales ca simbol al respectului pentru veteranii de razboi. Prin purtarea bujorului la rever, romanii isi aduc recunostinta pentru faptele de arme ale militarilor. (Oana-Nicoleta Rosu)
