Englezii pot sa se declare dezamagiti. Marea invazie a cetatenilor din Romania nu s-a produs si asa-zisul pericol fluturat de dezaxati nationalisti nu e inca dovedit. Timp, desigur, ar mai fi, dar ceea ce se uita este ca mai mult anumite categorii sociale (pentru munca necalificata, cu studii putin peste minimum) sau profesionale (pentru cei cu studii superioare) sunt tentate sa plece in Marea Britanie, majoritatea romanilor preferand pentru munca tari mai apropiate si mai insorite si preferintele romanilor pentru astfel de tari se vad si prin alegerea locului de petrecere a concediului.
In ultimele zile, mass-media a surprins vehementa discursului contra railor de englezi care nu ne vor acolo, ca si cum viata noastra depindea de cateva mii/zeci de mii de locuri de munca in indepartata Anglie! Romanii au uitat, insa, ca economia noastra se bazeaza pe un PIB facut de cei care raman, de zecile de milioane de romani care cumpara zilnic paine, lapte, platesc curentul electric si gazul, telefonul, cele necesare traiului, si nu pe cateva sute de lire sterline trimise lunar in tara de rudele de afara, pentru a se cumpara masini sau case. Dincolo de problemele externe si de oportunitatile de angajare afara ar trebui sa fim mai interesati de cine mai ramane, de cine mai plateste impozitele si pensiile, de cine le creste copiii sutelor de mii de romani plecati la munca, copii care pot avea serioase probleme emotionale din cauza perceptiei de abandon la bunici sau la alte rude. Judecand astfel, eroii sunt cei care raman, nu cei care pleaca sa munceasca pe salarii inferioare oricarui englez sau spaniol, iar tot astia care raman platesc si impozitele, si contributiile necesare dezvoltarii tarii in care traiesc rudele celor care au ales sa plece si care si-au lasat si rudele batrane fara sa contribuie la pensie. Munca afara? Perfect, dar sa nu exageram cu importanta unor locuri de munca in anumite tari, cata vreme contributia reala si de zi cu zi e din partea celorlalti. Ceea ce ne duce cu gandul la un film recent, care a saltat poate din ratiuni politice, fiind vorba de subiectul Iran, Oscarul pentru cel mai bun film. In Argo, actiunea se concentreaza asupra insilor care au fugit din Ambasada americana in momentul atacului iranian si pe farsa jucata pentru scoaterea celor 6 din tara. In realitate, eroii nu au fost cei 6 fugari, ci 90 de angajati ai ambasadei, nu doar americani, care au stat prizonieri si sub teroare 444 de zile! Desigur, despre ei nu se face film, e mai interesant sa se bata moneda pe actiunea de scoatere a 6 insi din tara si pe cum le-au aratat americanii alora ca se scot fugarii din tara. Eroi si… eroi, in functie de cine cantareste faptele! (Florentin Deac, Foto: Stock.XCHNG)
