Cum suntem mari consumatori, incercam sa ne satisfacem poftele cu ceea ce este mai bun, calitativ, ceea ce credem ca este croit pe masura noastra, iar locurile spre care cei mai multi se indreapta (spre bucuria mea!) in cautarea acelor aspecte fara de care nu pot trai sunt mallurile, hypermarketurile, care ne sustin viata de asidui cautatori, vanatori, strangatori de bunuri esentiale, necesare in calitatea noastra de animale sociale bipede, fara pene. Eu prefer si frecventez mai mult buticurile, magazinele mici, intime, traditionale, de familie.
Imi place sa cumpar (mai ales atunci cand am si cu ce) tot ceea ce ma face sa ma simt sanatoasa, frumoasa, apreciata, pusa in valoare, potentata, iar sentimentul de a detine un anumit lucru imi ofera senzatia de autotputenic, de decizie, de alegere…asupra mea. Din alternativele prezentate, eu hotarasc ceea ce imi vine bine si tot eu am puterea de a-mi achizitiona acel lucru. Sunt stapanul propriului meu univers, roadele muncii mele rezidand in puterea de a hotari si de a detine ceea ce imi trebuie la un anumit moment in timp. In incursiunile mele in lumea ofertanta, atragatoare, a magazinelor am un ajutor de nadejde: sora mea. Impreuna, atunci cand pasim intr-un magazinas, dezvoltam diferite tactici pentru a nu lasa neexplorat vreun coltisor: ne stabilim idealul, obiectivele, mijloacele – eu pornesc din dreapta, ea din stanga, alegem, culegem, rascolim vechi pasiuni, ne intalnim la jumatatea drumului cu recolta pe care o macinam si cernem, o probam…Dupa ce stabilim ca am gasit ingredientele necesare retetei, ne deplasam spre casa de marcat, iar cu ajutorul unei bucati de plastic, totul este al nostru, acompaniat de un zambet larg pe buze si de sentimentul ca detii ceva…nou, foarte bun, frumos, yummy, pe care arzi de nerabdare sa-l incerci.
Imi plac buticurile de haine, care atrag magnetic prin celebrarea feminitatii, prin noul in forma veche, prin vechi in forma noua, prin insolit, sensibilitate, magazinase care sunt in acord cu necesitatea, anotimpul, sarbatoarea, nu neaparat cu moda, care te gadila in cel mai adanc for al dorintei si te fac sa te simti asemeni unui copil intr-un magazin de dulciuri ori jucarii – fericit, lipsit de griji, cu pupilele dilatate pentru a cuprinde tot ceea ce ti se prezinta atat de frumos, zambind si dand iama peste tot… un loc unde gasesc ceea ce vreau si stiu ca este unicat sau vintage sau hand made, unde atmosfera invita la detensionare, relaxare. Cei care iti ofera asistenta in astfel de buticuri sunt oameni draguti, care iti inspira incredere si care iti instituie un sentiment de discret, intimitate, te fac sa te simti ca acasa, intr-un mod sincer oferindu-ti ajutorul si parerea lor, ceea ce am intalnit rar in magazinele mari, unde asistentii de vanzari sunt apatici, abulici, impersonali, uneori deranjati ca apelezi la ajutorul lor, speriati de tine sau neinteresati.
Ador sa frecventez targurile de antichitati si anticariatele. Imi pare astfel ca realizez o trainica legatura intre ceea ce a fost si ceea ce va fi, eu fiind liantul. Ma fascineaza tot ceea ce este clasic, iar pentru a aprecia ceea ce mi se ofera acum, consider necesar sa apreciez istoria, trecutul. In plus, imi place mirosul de carte veche legata in piele, de foi vechi, galbene, imi plac bijuteriile antichizate, hainele mirosind a naftalina, tot ce aduce a ceea ce a fost, rezistand atat in timp, incat a ajuns si la mine, promitator in a mai rezista inca pe atat.
In ultimul timp am inceput sa dezvolt un interes aparte pentru magazinele care promoveaza produse bio. Mirosul este primul care ma atrage, apoi culoarea, apoi dorinta de a afla ceea ce este sanatos pentru mine. Am gasit un astfel de magazinas intr-o oprire in Bucuresti, numit PukkaFood. Imediat ce am intrat, m-am simtit ca Alice in Tara Minunilor, doar ca iepurele care imi deschidea drumul si-mi facea cu ochiul era acum o oita (logo-ul magazinului). Am petrecut acolo doua ore, care mi s-au parut ca au trecut ca un vis: am testat boabe, pastai, fructe, legume, am mirosit ciocolata, ceaiuri, mirodenii, un univers de arome, nuante de care uitasem sau poate nici nu auzisem.
Cred ca o experienta reusita de cumparaturi depinde de propria persoana, de ceea ce doreste sa achizitioneze, de buget. Oferta este larga, promitatoare, atragatoare, dar a dori fara a avea modalitatea de a ajunge la ceea ce iti doresti este dezamagitor si frustrant, ajungand chiar sa urasti ideea de shopping. Strategia mea este de a ma gandi din timp la ceea ce vreau, de a alege locurile in care as putea obtine acest “vrut” al meu si de a incerca si locuri noi, de a ma pune pe putina economie pentru a-mi oferi toate sansele sa ma intorc acasa plina de sacose si cu un zambet satisfacut pe buze. De obicei, merge bine strategia mea (pentru mine, evident), investitia facuta cu minte amortizandu-se in timp si oferindu-mi un sentiment de castig si un nou impuls spre a pune la cale un alt plan de bataie. Fiecare cu ale lui metehne insa… (Crina Mustatea, Foto: Stock.XCHNG)
