Dragi cititori Dacic Cool, ma bucur ca am ocazia sa va povestesc excursia mea la Crucea de pe Caraiman. Acest monument se vede foarte frumos de pe DN1, din masina sau din tren in dreptul localitatii Busteni. Noaptea este si mai spectaculoasa, fiind luminata foarte puternic. Niste prieteni de-ai mei foarte atletici au fost la ea de cateva ori si mi-au povestit ca e splendida, asa ca nu am mai stat pe ganduri si am pornit in inedita excursie la Crucea Eroilor Neamului, cea mai inalta cruce din lume amplasata pe un varf montan, varful secundar al Caraimanului (2291 m).
Impreuna cu prietenul meu, am plecat dis-de-dimineata cu masina pana la Sinaia, de unde am urmat soseau Transbucegi pana la Piatra Arsa, in parcarea de pe platoul Bucegilor. Apoi am luat-o la picior, echipati pentru un traseu montan, cu haine groase si impermeabile, caci pe platoul alpin temperaturile sunt scazute tot timpul anului, iar vantul mentine senzatia de rece. Urcarea a fost lina si nu ne-a fost greu sa ajungem la primele obiective, Sfinxul si Babele, pe care le mai vizitasem in urma cu un an intr-o excursie cu telecabina. Vantul s-a intetit rapid pe masura ce urcam pe crestele muntilor, dar cea mai mare temere a noastra era cerul innorat care anunta ploaia.
Am urmat indicatorul turistic „cruce rosie” spre monumentul Crucea Eroilor Neamului si o panta foarte abrupta ne-a incetinit subit. Mi-am adus aminte de vorbele unui fost coleg de facultate mai rautacios, care mi-a spus ca eu nu pot urca pana la cruce pentru ca nu sunt „in forma”. Dar in fond, cine defineste „in forma”? In viziunea lui poate ca nu eram in forma, dar in viziunea mea cu siguranta eram. Asa ca am infruntat greul si am urcat cu brio panta abrupta de la inceputul traseului. Norii s-au risipit si un cer albastru clar ni s-a dezvaluit in fata noastra. Un grup de parapantisti se pregateau sa sara si asteptau momentul oportun. Un coordonator verifica intensitatea si directia vantului cu un anemometru si primea semnal de la un alt coordonator de la sol. Cativa baieti, dar si o fata au sarit cu parapanta in fata noastra si ne-au incantat privirile, in timp ce multiplele culori ale parantelor impanzeau cerul de un albastru clar.
Pe masura ce inaintam, minunatul oras Busteni prindea contur la picioarele noastre ca intr-o aerofotograma. Era ceva nemaivazut ochilor intrucat ni se parea mai mult ca o poza decat realitate. Si in sfarsit am zarit crucea, cea pe care o asteptam demult. De nedescris! Cei 28 metri ai ei in inaltime pareau pana la cer. Dar, cum orice lucru frumos vine cu un pret de platit, ne-am dezmeticit rapid si ne-am dat seama ca trebuie sa coboram pe niste stanci tinandu-ne de lanturi pentru a ajunge aproape de ea. Ne-am luat inima-n dinti si am coborat incercand sa nu ne uitam prea mult in jos. Iar cand am ajuns aproape de ea, am vazut-o in adevarata ei splendoare. A fost construita intre anii 1926-1928, in memoria eroilor ceferisti cazuti la datorie in Primul Razboi Mondial pentru a fi vazuta si admirata de la mare distanta.
Dupa ce am luat o bine-meritata pauza de masa pe scarile monumentului, am decis ca drumul de intoarcere sa fie diferit si am urmat traseu „punct albastru” prin Brana Mare. Pe poteca ingusta am inaintat repede, dar in stanga noastra am observat o prapastie abrupta. Nu mai era cale de intoarcere caci se facuse tarziu, asa ca am continuat traseul, tinandu-ne de lanturi si pasind pe pietrele care se pravaleau in prapastie. Odata ajunsi din nou in golul alpin, ne-am bucurat ca am scapat teferi si ne-am indreptat spre masina in timp ce soarele plapand de munte apunea incet.
Ma bucur mult de aceasta excursie si minunatele peisaje de munte pe care le-am vazut. Va recomand cu drag acest traseu montan inedit, dar neaparat sa aveti la voi o harta a muntilor Bucegi, baterie plina la telefon, o punga pentru gunoaiele proprii si sa anuntati persoane de acasa despre excursia planuita. Aerul tare de munte si peisajele impresionante va vor taia respiratia! (Angelica Cioaca)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Excursie_la_crucea_Caraiman/1]}
