Palatul de Justitie este una dintre cele mai frumoase si importante cladiri din Bucuresti, monument istoric si de arhitectura, construit intre anii 1890 si 1895, dupa planurile arhitectilor Albert Ballu si Ion Mincu. Piatra de temelie a emblematicei cladiri a fost pusa personal de catre regele Carol I, la 7 octombrie 1890. Inaugurarea a fost marcata si de intocmirea unui document oficial, pe pergament, prin care regele lasa palatul corpurilor judecatoresti situate in Capitala. Unul dintre cele trei exemplare ale documentului a fost zidit in palat.
Dupa cutremurul din anul 1977, care a produs multiple degradari cladirii, s-au efectuat doar lucrari partiale de consolidare. Cutremurul din anul 1986 a sporit deteriorarea cladirii, in special a structurii de rezistenta, accesul publicului nemaifiind permis decat dupa restaurare si consolidare, lucrarile fiind executate intre anii 2003 si 2006.
Situat pe malul drept al raului Dambovita, Palatul de Justitie are fatada principala orientata spre splai, cu o scara monumentala, care se intinde pe jumatate din lungimea edificiului. Pe fatada de deasupra intrarii principale sunt amplasate sase statui alegorice, care semnifica: Atentia, Vigoarea, Legea, Justitia, Elocinta si Adevarul. Alte doua statui, care simbolizeaza Forta si Prudenta, incadreaza orologiul. Usile principale permit accesul in Sala Pasilor Pierduti, numita si Sala Orologiului. Denumirea provine de la faptul ca in acest spatiu a fost montat un orologiu, menit sa masoare timpul desfasurarii proceselor. Cele 16 sali de judecata sunt sobre, dar frumoase, cu pardoseli, lambriuri, usi si mobilier din stejar masiv. Toate salile de judecata au fost denumite dupa numele unor reputati magistrati, avocati si profesori de drept.
Palatul de Justitie este astazi gazda a mai multe institutii: Curtea de Apel Bucuresti, Judecatoria Sectorului 5, Asociatia Magistratilor din Romania, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania si Baroul Bucuresti. Va doresc sa ajungeti la Palatul de Justitie, in calitate de vizitatori, sa observati somptuozitatea Salii Pasilor Pierduti, cat si a intregii cladiri, sa apreciati eleganta, dar si sobrietatea acestui monument istoric, care merita admiratie si respect! (Radu-Cristian Rosu)
