Inainte de 1990 faptul ca cineva era sau fusese puscarias era o problema foarte serioasa si in atentia societatii. Vorbim, desigur, de puscariasii potlogari, de escroci, de hoti, de criminali, de violatori, nu de cei care se opusesera regimului si ajunsesera condamnati politic, despre care, oricum, nu prea aveau multi curaj sa vorbeasca, cel mult Europa libera sau Vocea Americii. Sa ai alaturi un ins care facuse parnaie pentru furt, escrocherie, crima, tentativa de crima, accident din culpa si asa mai departe nu era deloc ceva cu care sa te lauzi si deloc onorant, iar repercusiunea faptei era si la nivel de familie, pana la urmasi.
Imi aduc aminte ca in clasele primare aveam o colega cu tatal inchis. Acesta fusese un gestionar care furase din banii considerati ai statului. Noi, copiii, nu o judecam pe fetita pentru asta, nici nu aveam dreptul, dar mereu era un matur pe undeva care sa atraga atentia preventiv: e aia cu tata inchis pentru furt, si faptul ca fetita se maturiza foarte rapid, poate datorita conditiilor speciale din familie, era iarasi ceva rau vazut din partea unor maturi: o sa ajunga o… curva!
Astazi, spre deosebire de perioada comunista, mai ales in presa si in sport, etalarea fostilor puscariasi e la loc de cinste, la fel si etalarea insilor banuiti de probleme legale si cu un pas mai aproape de puscarie fata de un om cinstit! Nastase si Becali sunt, desigur, victimele… sistemului, nu pungasi cu mai multe dosare de care orice om normal ar trebui sa se fereasca, cercetatul pentru mita in elicopter, Terbea, fost puscarias scos de Constantinescu prin gratiere, a stat bine-mersi la sefia cica de onoare a Federatiei de futsal si a primit si cadou 700.000 de euro de la prietenul din Targu-Mures si primarie, pentru afacerile spuse de sport, in realitate gainarii pe motiv de sport, cu dedicatie politica portocalie. La Liga l-am avut pe Mitica, puscarias pe vremea lui Ceausescu, curat ca o virgina in capitalism, la Nationala il avem pe Piturca, cu condamnare pentru favorizarea infractorului aroman.
Despre primarii, parlamentarii, despre alti alesi care au facut puscarie nici nu are rost sa mai vorbim, sunt prea numerosi si, din pacate, unii dintre ei inca mai sunt bagati in seama de presa, de societate, ca si cum ar mai fi ceva viabil intr-un ins dovedit deja corupt, chiar daca prin pedeapsa privata de libertate respectivul si-ar fi platit datoria catre societate. De unde atractia unora pentru fostii puscariasi? De unde dragostea unor televiziuni pentru actualii puscariasi? De ce societatea noastra nu e in stare sa se bucure cand unii care au gresit isi primesc pedeapsa si inchisoarea ne apara de faptasi? De ce fosti puscariasi sau actuali puscariasi sunt plimbati ca pe moastele sfinte si folositi politic? Desigur, intrebari retorice. Nici verdictul dat lotului de 8 care a pagubit statul in dosarul transferurilor nu a scapat nedisecat, unii ajungand sa titreze ca pedepsele au fost prea mari si prea grele pentru… mielusei!
Ca si cum statul roman care s-a chinuit mai bine de 6 ani sa isi recupereze banii cuveniti si sa ii pedepseasca pe faptasi e un bau-bau care face lucruri rele, nu ceva ce indreapta faptele rele facute de altii! Vreti legi dure? In Japonia, un adolescent roman a omorat o japoneza si a primit inchisoare pe viata. Probabil, in Romania, cu pedepse atat de… aspre, romanasul ar fi luat vreo 15 ani de inchisoare, din care facea vreo 12. E doar tara in care omori 3-4 oameni in accident de masina si scapi basma curata pentru ca esti vedeta TV, nevasta de parlamentar sau orice alt specimen, cunoscut sau nu de media. Romania in care s-au dat 4 ani de inchisoare pentru un furt de costum de haine, cam cat ia un pungas din fotbal dupa ce a pagubit statul cu sute de mii de euro si cluburile la care lucra sau la care era actionar! (Florentin Deac, Foto: Stock.XCHNG)
