Eu am fost multumita de ce si cum am invatat. Am intrat in clasa I in 1989, apoi la liceu – in 1998, la facultate – in 2002, iar la master – in 2006.
La inceput, nu erau internet, dar erau in schimb biblioteci. Am avut poate manuale mai invechite, dar se facea carte, acum mi se pare cam aiurea cu manualele alternative, nu ca n-ar fi atragatoare, frumos realizate, insa unele sunt mai slabute, iar altele chiar contin informatii eronate (Varul meu e acum la liceu si m-am tot uitat pe manuale.)
E un progres, dar si cu un pas inapoi!
Momentan, societatea noastra este tot mai sufocata de tineri alcoolici, hoti si criminali. Suntem crescuti cu ideea ca orice comportament al nostru la maturitate isi are bazele in educatia primita acasa, in cei sapte ani de care tot vorbesc profesorii. Insa, un copil este mult mai repede influentat de prieteni decat de familie. Iar cum pana la o anumita varsta un copil are cel mai mare contact cu exteriorul prin intermediul scolii, e usor de tras concluzia ca, in eventualitatea unui esec in viata, profesorii sunt mult mai vinovati decat parintii. Toti am trecut prin momentele in care dirigintii se dau drept „al doilea tata” , sau „a doua mama”, dar, cand vine vorba de o asumare a raspunderii pentru greseala „fiului adoptiv”, repede arunca vina asupra parintilor „naturali”. E ca vechea vorba a credinciosilor: cand se intampla lucruri rele e Dracul, cand sunt lucruri bune e Dumnezeu…
Un elev de liceu are, in medie, 33 de ore pe saptamana. Cel mai mare numar de ore din Europa! Daca adaugam cele 2-3 ore apartinand materiilor optionale, atingem un adevarat record. Asta inseamna minim 15 materii la care este obligat, teoretic, sa invete. Din pacate, cei ce fac manualele sau cei ce le aproba nu se pun in situatia elevilor, de aceea se ajunge la un absenteism extrem, la abandon sau, in cel mai rau caz, la sinucidere. Pe langa stresul cauzat de imbecilitatea oamenilor din Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, elevii sunt obligati sa traiasca in permanenta cu frica anumitor schimbari in sistem. Cel mai bun exemplu e dat de Examenul de Capacitate, cunoscut si sub numele de Teste Nationale, Teza cu Subiect Unic etc. Prea multe schimbari, in prea putin timp. Si ,din nou, elevii sunt cei ce cad de prosti…
O problema foarte importanta in acest haos ce defineste sistemul educational este legata de profesori si metodologia comunista de predare a materiei. Sunt prea multe exemple de abuz pentru a mentiona cateva. S-a ajuns sa se creada ca o diploma de facultate iti permite sa iti dai aere de superioritate in domeniul respectiv. Cat de penibil trebuie sa fii sa te lauzi si sa iti compari realizarile vietii cu cineva cine ti-ar putea fi copil? Cat de penibil trebuie sa fii sa te satisfaca frica elevilor ce participa la materia pe care o predai ? Si cat de penibil trebuie sa fii sa te folosesti de acea diploma cand o persoana cu 20, 30 sau chiar 40 de ani mai tanara iti spune ca gresesti? Aici se incadreaza majoritatea profesorilor, iar cei tineri ce vin din urma se vor folosi de aceleasi metode din lipsa de exemple pozitive.
Profesori lipsiti de orice chef, laboratoare goale sau cu aparate mult prea vechi, materii multe si inutile, toate sunt probleme critice pentru sistemul educational din tara in care traim. Suntem incapabili de orice reactie impotriva impotentei de care dau dovada autoritatile, asa cum ele sunt incapabile sa rezolve problemele cu care se confrunta elevii. Eu am scapat de liceu, am scapat de profesorii frustrati sau de conditiile deplorabile din licee, dar sunt ingrozita de aceasta directie in care se indreapta invatamantul. Pestele de la cap se-mpute, iar elevii sunt cei ce suporta consecintele.
Invatamantul romanesc se bazeaza in totalitate pe teorie, totul este o mare teorie, nici vorba de practica, se intampla sa treci prin facultate si liceu fara sa stii nimic dupa. Cantitate mare, calitate pe masura! (Tania)
