Ajungem in Sinaia pe la ora 12. Un oras frumos prin agitatia lui. Oameni de-ai locului care poarta conversatii lejere pe o banca, turisti care colinda strazile privind cu un ochi la atractiile orasului si cu altul la harta din mana. Trecand de forfota din centru, ne indreptam agale spre Manastirea Sinaia. Dintr-un motiv necunoscut mie, portile sunt inchise, asa ca nu putem sa vizitam manastirea. Nu pot sa percep experienta unei excursii la munte fara sa mananc zmeura. Norocul imi surade si imi iese in cale o doamna care vindea zmeura si mure. Cumpar un pahar si imi continui drumul alaturi de ceilalti printre grupurile ocazionale de turisti straini.
Scot aparatul si surprind cateva cadre cu zmeura proaspat spalata. Incep sa rasara tot felul de tarabe cu lucruri mai mult sau mai putin traditionale. Mi-ar fi placut sa vad mai multe obiecte lucrate de mesterii locali. In schimb, trecem aproape nepasatori prin multitudinea de pistoale cu apa, animale de plus si alte asemenea. Ajung si la partea pe care o asteptam, turta dulce. Poate ca m-as fi bucurat mai mult de ea ultima data cand am fost in Sinaia daca nu m-ar fi asaltat un grup de porumbei cu o pasiune pentru dulciuri. Aproape ca ma simteam vinovata daca nu le dadeam si lor.
Intram pe drumul spre Castelul Peles. Incep sa cred ca am emotii. Ne oprim pentru cateva poze cu o cascada micuta si ne straduim sa incapem toti in poza. Ne mutam apoi locul si ne pozitionam strategic, incat sa iasa si castelul in toata splendoarea lui. Incep sa fiu mahnita la auzul unor turisti ca nu au fost incantati de castel. Dar ii ignor si continui sa sper ceea ce imi spuneam de cand l-am vazut din departare: ca va fi minunat. Intram in linie dreapta si parca imi bate inima mai tare. Nu mai vazusem nimic atat de frumos pana in acel moment. Multi oameni… Diferite limbi vorbite. Persoane de alte nationalitati. In centrul lor o fantana care isi face simtita prezenta intr-un mod timid. Poate ca v-ati astepta la ceva mai impozant, dar e suficienta cat sa imi dea acea senzatie de calm pe care o am cand privesc o fantana arteziana.
Ma indrept cu ai mei prieteni spre casa de bilete. Stam si ne sfatuim despre turul pe care sa il alegem. Turul de baza, turul de baza+ nivelul 1 sau turul complet? Ne hotaram pentru turul de baza. Costa numai 5 lei, cu reducere de student. Asteptam randul la bilete si nu pot sa ma opresc din admirat. Pana si exteriorul castelului ma transporta inapoi in copilarie, cand urmaream Frumoasa si bestia.
Pentru cine vrea sa faca si poze, mentionez ca trebuie platita o suma de 35 de lei. Sarim peste asta. Suntem poftiti in castel si invitati sa ne gasim o pereche de „papuci” pe care sa ii purtam peste incaltamintea curenta. Va marturisesc ca ma simteam ca la ziua reducerilor dinaintea sarbatorilor. Era o frenezie din care ieseai victorios cand gaseai o pereche care sa ti se potriveasca. Trebuie sa te inarmezi cu rabdare si cu prieteni care sa te ajute sa gasesti si al doilea papuc printre acele cosuri imense.
Intram in holul principal si ne intampina un ghid care incepe sa ne povesteasca despre ceea ce vedem. Nu am mai vizitat ceva asemanator, iar ghidul explica foarte frumos. Pacat ca nu sunt Napoleon, pentru ca atentia mea nu este distributiva. Ma rapeste frumusetea din jur, pentru care doi ochi nu sunt suficienti incat sa o absoarba. Nu intelegeam cum cineva putea afirma ca nu e cine stie ce, atat timp cat eu parca regretam din primul minut ca nu am luat turul complet. Continuam catre sala de arme. O armura impresionanta domina incaperea. Arme, sabii… parca sunt pe platoul de filmare al unui film istoric. E ironic pentru ca nu ma pasiona istoria in scoala, iar acum imi parea rau ca nu am inceput sa o explorez de mai mult timp. Continuam spre biblioteca, sau o mica parte din ea. Ghidul ne marturiseste ca in acea incapere se afla o intrare secreta. Nu voi spune cum se deschidea usa. Va invit sa vizitati castelul si sa incercati sa deslusiti dumneavoastra asta. Ne indreptam spre o sala care iti taia rasuflarea prin frumusetea tablourilor sale. Tablouri superbe si diferite instrumente muzicale distribuite prin camera. Aproape ca ma faceau sa imi para rau ca nu as fi stiut sa cant la nici una dintre ele.
Iesim si ne indreptam spre un hol imens in care este imposibil sa nu fii atras de oglinzile sale. Daca nu esti un visator de fel, acest castel e foarte probabil sa schimbe asta. Suntem lasati sa admiram elementele inconjuratoare, pentru ca se termina turul nostru. Admiram pentru ultima data paharele de cristal din sala de mese, o fantana cu o frumusete rapitoare in camera din fata noastra, candelabru cristalin deasupra capetelor noastre. Ne separam de cei ce au ales sa viziteze si etajul 1 si ne indreptam spre iesire.
E timpul sa mai exploram si imprejurimile. Scot aparatul si incep sa imortalizez fiecare coltisor, care mi se pare destul de interesant. Aproape ca se faceau singure fotografiile. Flori, lei din piatra, picturi pe zidurile castelului… toate mi-au ramas in minte pentru a forma amintirea uneia dintre cele mai frumoase experiente pe care am trait-o in Romania. Este trecut de ora pranzului si e timpul sa ne continuam aventura in Sinaia.
Am sa revin! Iti promit, dragul meu Peles. (D.C.)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/In_plimbare_prin_Sinaia/1]}
