Niciun lucru nu defineste mai bine spiritul Bucovinei decat traditiile sale stravechi. In Tara de Sus a Moldovei, obiceiurile si dansurile fascinante de nunta sunt celebrate cu mare veselie. Chiar daca in mare parte obiceiurile s-au modernizat, oamenii le-au readaptat, iar daca veti merge la o nunta in Bucovina, veti putea cunoaste farmecul lor.
Obiectiile la nunta aveau loc si in trecut. Chiar daca nunta era aranjata, era necesara instiintarea publica. Astfel, cu trei saptamani inainte de nunta, preotul face strigarile in biserica pentru a preintampina eventualele obiectii in privinta casniciei viitorilor miri.
Nunta este oriunde un moment de bucurie, totusi, in Moldova, mireasa este bocita, iar mirele este luat în deradere. Aici traditia spune ca mireasa trebuie sa planga in ziua nuntii, cand domnisoarele de onoare spun cantecul de jale. Provocarea lacrimilor nu era o problema, ritualul fiind rezolvat adesea cu ceapa. La randul lui, mirele era barbierit de catre un barbier sau vataf priceput, iar cei prezenti glumeau pe seama lui.
Un moment captivant ce merita amintit este castigarea viitoarei mirese.
Ca sa o poata lua din casa parintilor, mirele trebuia sa razbata in fata usilor inchise si sa se tocmească bine cu parintii acesteia, dar negocierile se faceau de multe ori sub forma unei lupte simulate intre alaiul mirelui si cel al miresei.
Iertaciunea, pe de alta parte, este o practica pastrata aici.
Obiceiul cere ca tinerii sa se aseze pe o perna, cu fata spre rasarit – mireasa se asaza in genunchi pe o perna, iar mirele, in picioare, cu mana stanga pe umarul miresei -, pentru a avea o viata usoara si placuta, asa cum este si perna.
Slujba religioasa este prilejuita si de superstitii, moment care este de altfel si amuzant. Cand mirii isi asaza verighetele, ei trebuie sa se calce pe picior, pentru a-si asigura in acest fel suprematia in casnicie. Obiceiul nu este decat începutul unei coregrafii desavarsite din repertoriul bogat al dansurilor bucovinene.
Jocurile incep cu o taraneasca lunga, ce nu se mai sfarseste, urmand apoi dansuri de hora, cum sunt polobocul, ciobanasul, cumatrita, trandafirul, mocaneasca sau polca, si continua cu jocurile de coloana: arcanul, brausorul, batuta si ursareasca.
Mireasa este „jucata” pana la extenuare de fiecare nuntas in parte si primeste bani in san. Un alt obicei interesant este si mascarea miresei, ritual ce marca trecerea tinerei de la starea de feciorie la cea de femeie maritata.
Ea se schimba de rochie, pe care o da unei fete care urmeaza sa se casatoreasca. Traditia „schimburilor” spune că cei doi miri trebuie să isi imbrace socrii cu haine noi.
Asa vad eu Romania mea, astea sunt obiceiuri ce fac parte din TARA MEA, tara pe care n-as parasi-o, chiar daca are multe parti rele. (Maria Hodoroaba, Foto: Stock.XCHNG)