Astazi, nenumarate familii se muta, isi iau adrese flotante fictive sau divorteaza. In mod incredibil, dar adevarat, motivul il reprezinta inscrierea copilului la scoala. De ce? Pentru a nu se lasa legati de glie si a-si putea inscrie copiii la scoala pe care o doresc. In plus, aceasta inscriere este periclitata si de faptul ca ministerului ii cade serverul dedicat inscrierii. Justificarea? O pana de curent care a distrus serverul. Oare ministeriabilii nu au auzit de sistemele de protectie si de solutiile de avarie pentru situatii de urgenta? Sau la primul accident intreaga infrastructura informationala a tarii se va prabusii? Sau mai degraba pe nimeni nu mai intereseaza ce se intampla in invatamant si in societate?
Este vorba de sute de mii de copii si, prin urmare, de sute de mii de familii implicate in acest proces de inscriere a copiilor in clasa pregatitoare si in clasa intai. Si, daca ii inscriem, ce se va intampla in continuare? Ii vom aseza la cinci-sase ani in banci de adulti in care nu vor avea cum sa stea si ii vom trimtie la toalete pentru adulti unde nu vor ajunge sa se spele pe maini sau sa se catere pe WC-uri? Cu un personal inexistent sau calificat peste noapte? Cu o curricula care inca nu a fost definitivata? Pentru ca astazi asta este solutia preconizata de minister, in masura in care putem vorbi de o solutie. Cum ar fi posibil ca in aceste conditii parintii sa nu fie panicati? De ce ambitiile unei persoane sau alteia trebuie sa dea peste cap o tara intreaga? De ce nu putem sa gandim, sa analizam, sa verificam si apoi sa legiferam si sa actionam? De ce trebuie sa scoatem legi care duc apoi la dezastre? Si asta mai ales in sanatate si in invatamant, unde consecintele sunt apoi ireparabile. Cum poti sa-ti bati joc de generatii intregi de copii si de sute de mii de familii? De un an de zile, cei care inteleg ceva din sistemul de invatamant incearca sa explice de ce legea invatamantului reprezinta un dezastru national. Chiar si unele masuri care in principiu ar putea fi benefice, precum clasa pregatitoare, sunt dezastruoase in prezent pentru ca legea, asa cum a fost promulgata, nu prevede solutiile de implementare, conducand la un haos total, asa cum incepem deja sa vedem.
Idei destepte putem avea la un pahar de bere, legile se fac insa pe baza de studii, simulari, studii de impact si contin setul de masuri si planul de implementare care sa-i asigure succesul. Doar in Romania este posibil sa scoti intai o lege si abia apoi sa cauti sa vezi ce poti face cu ea. La ce conduce de fapt aceasta lege? Iar adevaratul dezastru va aparea la toamna, cand copiii vor trebui sa intre in clase. De ce nu e nimeni in stare sa opreasca un dezastru macar in ceasul al doisprezecelea? Caderea de ieri a serverului nu reprezinta in ultima instanta decat inca un avertisment cu privire la actiunea total improvizata si iresponsabila de implementare a dispozitiilor actualei legi a invatamantului. In mod cert, totul poate fi imbunatatit. La fel poate fi imbunatatit si invatamantul romanesc. Si, chiar mai mult, el trebuie in mod cert imbunatatit. Dar a-l imbunatatii este una si a-l distruge, introducand haosul, este alta. El trebuie lasat in pace pana ce sunt elaborate masurile, intregul plan validat prin simulari si studii de impact, astfel incat sa poata fi implementat in mod coerent si benefic.
Copiii au nevoie inainte de toate de echilibru, de coerenta si de competenta. Ce progres poate fi acela care duce la tensiuni in familie si in scoala, la destructurarea familiilor si la debusolarea dascalilor? Cum poate fi credibila o reforma, atunci cand cei chemati sa o implementeze nu sunt capabili nici macar sa asigure functionarea unui server? Atunci cand haosul familial si instutional apare deja inainte de a porni la drum? Poate va fi totusi cineva in stare sa opreasca o noua actiune de destabilizare a acestei tari… (Victor, Foto: Stock.XCHNG)
