Fara indoiala, unul dintre produsele cele mai comune pentru igiena personala este sapunul. Colorat, parfumat și foarte frumos ambalat, sapunul este nelipsit din rutina celor care constientizeaza rolul esential al igienei in pastrarea sanatatii. O veche legenda romana spune ca pe muntele Sapo erau sacrificate animale. Odata cu ploile, grasime, seu si cenusa au ajuns pe malul raului Tibet, iar femeile au observat ca rufele se spalau mai usor datorita acestor substante. De aici, se pare ca s-a nascut denumirea de sapun.
Scurta istorie a sapunului. Folosirea sapunului isi are originile in timpul civilizatiei babiloniene, in mileniul 2 si 3 I.Hr. In regiunea istorica denumita Semiluna Fertila, adica in arcul de pamant dintre Nil, Tigru si Eufrat, au fost gasite probe ale unei substante foarte asemanatoare sapunului, care era conservata in cilindri de teracota. Mai mult decat atat, au fost gasite si descrieri ale prepararii sapunului cu apa, substante alcaline si uleiuri. Alte atestari documentare vin din Papirusul lui Ebers; acesta subliniaza faptul ca in Egipt folosirea sapunului in jurul anului 1500 i.Hr era deja o obisnuinta.
Totusi, in acele vremuri, sapunul se folosea mai mult pentru curatarea tesaturilor, iar uzul in scop de igiena personala este intalnit pentru prima data la arabi. Acestia au descoperit o reteta mai blanda, care putea fi folosit si direct pe piele, fara sa o agreseze. Din acest punct, putem spune ca industria sapunului a luat amploare. Tehnicile de preparare incep sa se perfectioneze si intra in joc grasimile vegetale.
In Europa, sapunul a fost adus de catre negustorii venetieni, iar la inceput, costurile erau destul de mari, asadar, clientii faceau parte din sfera nobilimii, dispusi sa plateasca sume destul de mari pentru a beneficia de aromele placute ale sapunului. In perioada Evului Mediu, grecii si romanii preferau uleiurile parfumate si foloseau diverse ustensile metalice pentru a indeparta murdaria de pe piele.
Cu toate acestea, grecii stiau de existenta sapunului, fapt atestat de Plinio il Vecchio, in cartea sa Historia Naturalis, unde sunt descrise diverse tehnici de preparare intalnite la germani si gali. In epoca medievala, cei mai renumiti centri de fabricare a sapunului erau regiunile Savona din Italia si Marsiglia din Franta. De altfel, sapunurile cu aceste denumiri se fabrica si astazi si sunt la mare cautare.
Adevaratii inventatori. Asadar, adevaratii inventatori ai sapunului sunt arabii, chiar daca, ulterior, Italia si Franta au devenit celebre pentru sapunul fabricat. De la folosirea in scopul curatarii tesaturilor la uzul pentru igiena personala n-a mai fost decat un pas. Ingrediente precum uleiul de masline, dafinul sau cimbrul au devenit adevarate miracole care faceau din sapun o simfonie a aromelor. De altfel, acestea erau ingredientele care alcatuiau sapunul Alep, celebru si astazi pentru beneficiile pe care le aduce pielii.
Palestina incepe sa produca sapun in secolul al VII-lea, iar rezultatul este unul care uimeste predecesorii. Culoare si parfum, ingrediente din ce in ce mai fine, sunt elemente cu care Palestina din acele vremuri s-a impus pe piata de sapun. Aici se fabrica sapun in forma solida, dar si lichida. Odata cu revolutia industriala, epoca sapunului artizanal incepe sa apuna. Noile descoperiri, in special cele ale francezului Nicolas Leblanc prin care se obtinea carbonatul de sodiu din sarea comuna, dau un avant foarte mare industrializarii sapunului. Au urmat si alte descoperiri, iar, impreuna cu progresul tehnologic, industria sapunului a capatat proportii uriase.
Cum se fabrica astazi. La inceput, fabricarea industriala a sapunului se realiza prin fierberea ingredientelor in recipiente imense si descoperite. Un mester folosea o paleta pentru a amesteca, dar si pentru a-si da seama daca ingredientele sunt in proportiile optime. Astazi, fabricarea moderna presupune trei faze: saponificarea (in aceasta faza, uleiurile si grasimile reactioneaza cu substante alcaline pentru a rezulta sapunul pur si glicerina) obtinand un compus care contine pana la 30% apa. Urmatoarea etapa o reprezinta uscarea la o temperatura medie, vidul si procedeul de nebulizare transforma sapunul pur in bulgari care contin doar 12% apa. Finisajul este ultima etapa. Acum are loc impregnarea cu diverse arome, culori si i se da forma dorita. De mentionat este faptul ca toate aceste etape au loc cu ajutorul unor tehnologii avansate, specifice secolului in care traim.
Sapunuri celebre. Pears este cea mai veche marca comerciala existenta de sapun din lume. În anul 1789, renumitul pictor John Everett Millas a realizat o pictura numita „Bubbles”. In tablou aparea un copil care facea baie, iar numele Pears era scris foarte mare.
Sapunul englezesc Sunlight a fost inventat de chimistul William Bolton Watson. Acesta nu a folosit grasimi animale, ci uleiuri de glicerina si uleiuri vegetale, precum cel de palmier. Astazi, Sunlight este un brand lider.
In Romania, sapunul Cheia este de departe cel mai cunoscut. Acesta are o istorie care depaseste 100 de ani de productie si a fost un ajutor de nadejde in vremuri epidemiologice. Astfel, in timpul gripei din 1971, dar si in perioadele de dupa razboi, sapunul Cheia a fost o adevarata aparare pentru stramosii nostri. A fost apreciat de catre intreaga lume. Anglia, Olanda, Ungaria, Rusia şi Irlanda sunt doar cateva din tarile care importau de la noi acest sapun. Dupa anii 90, sapunul Cheia a intrat intr-un con de umbra din cauza importurilor de produse similare straine, insa, ulterior, s-a reinventat, iar astazi il gasim pe piata. (Sursa: artimondo.it, Foto: pixabay.com)
