Era frig si vantul ne spulbera fulgii de zapada in fata. Nu se mai auzeau copitele cailor, asa ca altadata, pe vremea cand la han te intampina cealalta Ancuta. Acum se auzeau doar masinile care treceau in viteza pe E85. Multe s-au schimbat la Hanul Ancutei, insa atunci cand privesti cu ochiul sufletului, parca il vezi pe calugarul Gherman povestind celor prezenti in han despre drama lui Haralambie, haiducul ucis de propriul frate. Inchid ochii si vad linistea care s-a lasat peste toti cei prezenti, o liniste – asa cum spune insusi marele narator Sadoveanu – neobisnuita pentru un han. Pe vremea aceea, se pare ca oamenii erau mai simpli si mai sufletisti, mai sensibili la suferintele altora.
Totul e poveste si mister la Hanul Ancutei. Construit (dupa cum spun filele istoriei) in secolul al XVIII-lea, hanul pare sa ascunda drame, povesti de curaj, iubiri. Nu a fost doar un simplu loc de popas al negustorilor, a fost un loc special, un soi de cetate cu ziduri groase, un loc impunator, unde hangita Ancuta aducea vinul in carafe si purta, conform circumstantelor, un zambet sincer si deschis, sau o expresie de ingrijorare. Nu e niciodata prea tarziu sa citesti sau sa-l recitesti pe Sadoveanu, asa cum nu e niciodata tarziu sa iti cunosti istoria, sa iei parte la trecutul nostru de romani.
Cand am poposit la Hanul Ancutei, fulgii de nea se lasau purtati de vantul aprig, frigul ne intepa fetele, asa cum acum doua sute de ani intepa fetele negustorilor si ale drumetilor care se opreau aici la un vin fiert. Desigur, de-a lungul anilor, hanul s-a schimbat, oamenii s-au schimbat si multe Ancute rumene in obraji au mai pregatit bucate calde drumetilor, insa magia locului a ramas neschimbata, pentru ca pe E85, la Hanul Ancutei, timpul pare sa fie el insusi povestitorul trecutului. E usor si frumos sa iti cunosti trecutul cultural si istoric, sa pasesti pe cararile unde altadata umblau razesii, negustorii. Trebuie doar sa te lasi prins in filele romanelor lui Sadoveanu sau ale altor scriitori romani care au descris in romanele lor viata din acele vremuri. Sa fii roman inseamna, mai presus de toate, sa pretuiesti locurile si oamenii de altadata. (Rodica Puscasu)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Hanul_Ancutei/1]}
