As vrea sa va spun cateva cuvinte despre Lavinia… Am cunoscut-o in facultate, am fost colege, insa, mai mult decat atat, mi-a fost o prietena draga. Zic „mi-a fost” pentru ca acum locuim in orase diferite, ne vedem rar sau aproape deloc (eu ajung mai rar in Timisoara, acolo unde locuieste ea).
Lavinia a stiut intodeauna sa-mi fie alaturi si sa ma sprijine, si material, si spiritual, atunci cand ramaneam fara mancare si mama mea nu mai avea cum sa-mi trimita bani si imi spunea sa ma descurc cum pot. Lavinia a fost intodeauna solutia de back-up.
Imi aduc aminte ca dupa moartea tatalui meu (in ianuarie 2004, in primul meu an de facultate si prima mea sesiune de examene din viata de student), eram cu moralul la pamant, imi pierdusem orice incredere in viata si mai ales in Dumnezeu. Purtam cu mine (si o sa port toata viata mea) o istorie familiala tulbure, o adolescenta furtunoasa si presarata cu certuri provocate de alcool in familie, acelasi alcool care i-a si adus moartea tatalui meu.
Lavinia a fost langa mine atunci si nu m-a lasat sa ma prabusesc; prietenul meu era departe de mine (eu – in Timisoara, el – in Bucuresti), mama si sora – la fel si oricum erau si ele cu nervii la pamant. A stiut sa ma ridice si sa-mi dea incredere in mine, in viata si in Dumnezeu. Mi-a adus optimism si putere. Ceea ce sunt astazi, in mare parte, se datoreaza si prietenei mele, Lavinia.
Multe ar mai fi de zis, insa nu am timp acum. Pot doar sa mai adaug ca Lavinia a fost unul dintre cele mai frumoase daruri pe care mi le-a facut viata, atunci cand aveam nevoie cel mai mult.
Exista o zicala care spune asa: People come into your life for a reason, for a season or for a lifetime. Mi-as dori cumva ca Lavinia sa faca parte din viata mea for a lifetime. (Eleonora Magiar)
