Eram acum 4 ani la mare si fiul meu se juca cu o fetita de varsta apropiata, ea mai avea un fratior si nu prea voia sa se joace cu el, asa ca mai tot timpul il petrecea cu fiul meu, iar noi, ca parinti, vazand asta, am incercat sa ne apropiem prosoapele unii de altii ca micutii sa poata fi supravegheati de noi. Asa ca am intrat in vorba unii cu altii, astfel afland ca el era preot si ea era asistenta medical la maternitatea din Sf. Gheorghe, jud. Covasna. Am inceput sa vorbim diverse lucruri si parca ne stiam de multa vreme, erau sociabili si foarte deschisi.
Ne povesteau ca el incercase sa ridice o biserica, si chiar a reusit, dar se descurcau foarte greu cu banii pentru a putea sa o si picteze, stateau intr-o casa pe care o foloseau si ca biserica, acolo tinea slujbele intr-o camera, pe care o facuse „biserica”. Ea imi povestea ce mult isi iubea meseria si ca isi dorea foarte multi copii, dar ca totusi doi erau suficienti, ii placeau copii pe care ea ii aducea pe lume, se atasase si de cei de culoare (tigani), si imi povestea cu atata pasiune si cu lux de amanunte si de ceea ce facea sotul si de ce facea ea (Luminita). Am stat de vorba si imi spunea cat de bine era sa ai doi copii si ma incuraja sa mai fac si eu unul si sa nu il las singur pe fiul meu, eu fiind singura la parinti, incerca sa ma faca atenta ca deja sunt prea egoista, ii explicasem ca avusesem probleme la nasterea fiului meu (facusem o criza de eclapsie si il nascusem la 7 luni), dar ea imi spunea ca Dumnezeu face minuni.
Asa ca m-a pus pe ganduri si am reusit sa il conving si pe sotul meu. Dupa 11 ani am mai adus pe lume o fetita, de care cu totii suntem foarte incantati, este o minune si acum ne dam seama ca am facut ceea ce trebuia. Suntem o familie frumoasa, implinita si consider ca avem prieteni minunati ce ne-au sfatuit de bine. Ne vedem cel putin o data pe an, din cauza distantei mari, Bucuresti – Covasna, dar vorbim destul de des la telefon. Despre preoti aveam o mare indoiala, dar nu trebuie judecati toti la fel, el este foarte muncitor, la camp, cu animalele, dar este foarte credincios si foarte evlavios, iubitor si foarte ingaduitor. Acesti oameni m-au facut sa vad altfel lumea, sa fiu mai buna si mai credincioasa, mi-au aratat ca Dumnezeu exista si face minuni pentru toti credinciosii, a venit chiar cu exemple uimitoare. Le multumesc din suflet pentru prietenia noastra. (Florentina Dogaru)
