Niciodata n-am inteles indeajuns dorinta excesiva a unor oameni de a se mula perfect pe tiparele superficiale create de societate; n-am inteles sensul operatiilor estetice de tip moft si nici indrazneala uneori dusa la extrem a omului de a modifica ceea ce Dumnezeu a creat cu atata dragoste.
Incercand sa aflu cat mai multe despre frumusete si despre om in general, mi-am adus aminte de legenda Ioanei, o poveste despre care oamenii din satul meu spun ca este cat se poate de reala.
Se spune ca in Burdujeni, un satuc de langa cartierul cu acelasi nume din judetul Suceava, cu foarte multi ani in urma traia o fata de preot, pe nume Ioana. Era atat de frumoasa, incat toata lumea din sat considera ca Dumnezeu l-a rasplatit pe preot pentru credinta lui, oferindu-i un copil atat de frumos. Intr-o seara, pe cand se intorcea de la fantana, Ioanei i s-a ivit in cale o vrajitoare care i-a aratat in globul de cristal, cum va fi cand batranetea o va rapune. Cand a vazut imaginea din glob, o femeie cu pielea plina de riduri, cu parul alb si foarte rar, Ioana a izbucnit in plans si a spus ca ar da orice ca sa ramana frumoasa toata viata. Vrajitoarea a scos din traista o alifie si i-a dat-o. I-a spus sa se dea cu ea in fiecare miez de noapte. Ioana a ascultat-o, zilele treceau, iar ea ramanea mereu la fel de frumoasa, insa nici un baiat nu se indragostea de ea.
Astfel, toate fetele de varsta ei erau deja casatorite, unele aveau si copii, iar de ea, desi era cea mai frumoasa din sat, nu se apropia nici un baiat.
In seara cand ultima fata de varsta ei a avut nunta, Ioana a plans atat de mult, incat lacrimile i-au ramas imprimate pe fata ca un tatuaj… si asa a si murit… frumoasa si singura… Iar preotul s-a stins si el de suparare, la cateva zile dupa aceea.
Pe dealul unde a fost casa preotului, cresc acum margarete. Niste margarete mari si albe, la fel de frumoase ca legenda Ioanei.
Am petrecut cateva nopti gandindu-ma la Ioana si la dorinta omului de a se pastra mereu tanar si frumos. Poate ca exista si o formula magica pentru asta… Eu insa n-am gasit-o… nici in carti, nici in ziare, nici la TV, nici macar accesand Google, search. (Viorel Pricob)
