Sa fii mamica este cel mai mare dar de la Bunul Dumnezeu, iar daca micutii tai sunt si sanatosi, te poti considera o femeie cu adevarat binecuvantata. Mereu am iubit copiii, dar niciodata nu am visat ca intr-o zi voi avea o familie atat de minunata. La 30 de ani pot spune ca ma simt intr-adevar implinita, ca mama, dar si ca sotie. Cristian, baietelul nostru cel mare, are 5 anisori si este cel mai cuminte si ascultator copil din lume. Dar timpul a trecut si a inceput sa isi doreasca foarte mult un fratior sau o surioara cu care sa isi petreaca timpul. Si pentru ca atat eu, cat si sotul meu iubim enorm de mult copiii, nu ne-a fost greu sa ne decidem.
Si intr-o buna zi a venit si vestea cea mare. Am fost foarte fericiti. La primul control, bucuria avea sa se multiplice de mii de ori. Imi aduc aminte clar ca eram intinsa pe masa si doamna doctor care imi facea ecograful a spus: Felicitari mamico, o sa aveti 2 copilasi, iar dupa cateva secunde de ezitare, ma scuzati… trei. Am crezut ca visez, nu stiam ce sa mai facem de fericire, dar in acelasi timp au inceput zecile de intrebari. Aveam in familie gemeni, dar tripleti?! Ce ne facem noi cu trei copii? O sa fim buni parinti? Cine are unul stie cat de greu se creste si ce sacrificii implica educarea unui copil. Si iata ca timpul a trecut si in urma cu 1 an si 2 luni au venit pe lume trei ingerasi de copii, sanatosi, voiosi si tare frumosi: Elena, Andrei si Alin. Nu pot exprima in cuvinte bucuria pe care am simtit-o atunci cand i-am tinut prima data la piept, cand i-am simtit aproape. Erau atat de mici, ca ne era frica sa nu ii ranim. Din pacate, fiind trei, nu am putut sa ii alaptez incat sa se sature si am trecut inca din maternitate pe lapte praf.
Odata ajunsa acasa, am realizat ce inseamna cu adevarat sa te daruiesti lor, sa te lasi pe tine, sa faci tot ce e omenesc posibil sa nu le lipseasca nimic. Singurul meu sprijin real este Cristian, pentru ca sotul munceste mult sa ne permitem toate cele necesare cresterii lor. Asa ca o mare parte din momentele emotionante le-am trait alaturi de Cristi. Nu o sa uit niciodata cand am auzit-o pe Elena spunand cuvantul „mama”. Am fost atat de fericita, incat orice sacrificiu parea atat de mic in comparatie cu bucuria acelei clipe. In fiecare zi e o alta zi fericita. Mereu descopar ceva nou la ei, mereu ma fascineaza modul in care interactioneaza, modul in care baietelul cel mare se joaca cu ei si modul in care simt ca se iubesc. E minunat sa ii vezi seara pe toti patru intr-un pat dormind linistiti in rand si cea mai mare bucurie o am cand il vad pe Cristi cum ii mangaie si ii inveleste pana adorm. Este o relatie speciala intre ei, chiar daca sunt micuti.
Fericirea de a fi mama nu se poate explica in cuvinte. Emotia de a-ti vedea in fiecare zi copiii sanatosi este suprema. Multumesc Bunului Dumnezeu ca mi-a dat la 30 de ani patru copii perfecti, un sot intelegator si iubitor si o familie care ma sprijina si ne iubeste neconditionat. (Monica Paicu)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Povesti_de_viata/Mama_de_tripleti/1]}
