Manastirea Prislop este un loc in care iti incarci bateriile cu energie pozitiva, un loc de unde nu ai mai vrea sa pleci. Am vizitat-o in vara si trebuie sa recunosc cu mana pe inima ca m-as intoarce ori de cate ori voi avea ocazia, pentru ce am simtit, pentru ce am trait, pentru felul in care se imbina aici natura cu credinta, pentru faptul ca acest loc este cu adevarat izvorator de energie, dar, din pacate, nu si pentru ce am vazut sau mai bine spus nu in totalitate.
Parintele Arsenie a prevestit vremurile care urmau sa vina pentru Manastirea Prislop: Cu timpul se vor umple dealurile acestea de oameni si atunci veti putea face aici lucrurile pe care vi le doriti, le-a spus acesta maicutelor de la Prislop, linistindu-le ca le va ajuta sa treaca peste greutati, de acolo de unde va fi.
Asa a fost, iar astazi, pelerinul este intampinat cu un mic cald la drum, cu o bere rece in arsita verii, iar la tarabe se vand atatia magneti de frigider ca pe o raza de 20 km busolele sunt date peste cap si toate te conduc la Prislop, in cazul in care nu poti gasi drumul! In 1986, parintele prevestea momentul cand va trece la Domnul, spunandu-le tot maicutelor: Mai, sunt trei calendare si voi pleca. Asa s-a intamplat in 1989. In prezent, complexul manastiresc de la Prislop, din apropierea localitatii Silvasu de Sus, din Hunedoara, se schimba pe zi ce trece si, din pacate, nu doar in bine. Sunt sigur ca daca ar vedea Parintele Arsenie cum arata astazi „casa” sa, cum se comporta cei care ii trec pragul, cum BOR-ul a dezvoltat aici una dintre cele mai profitabile afaceri ale sale, cu siguranta, nu s-ar simti bine, de acolo, de unde ne vegheaza el astazi. Unde mai pui ca Sfantul Ardealului, cum este el supranumit pe buna dreptate, datorita faptelor sale, nu a vrut niciodata sa fie canonizat, facandu-si de multe ori cunoscuta aceasta dorinta, iar astazi se cere acest lucru, dar Biserica Ortodoxa are regulile sale stricte in privinta canonizarii. Poate e mai bine asa.
Arsenie Boca reprezinta un fenomen unic in istoria monahismului romanesc, care a determinat doua alte fenomene ce definesc turismul religios sau pelerinajul de la Prislop, in conceptia Mitropolitului Ardealului, Laurentiu Streza (interviu dat pe Agerpres in 2014): Sunt doua fenomene, un fenomen firesc, al oamenilor credinciosi, al oamenilor echilibrati, care nu se duc acolo nici sa arunce un ban undeva, ca sa castige nu stiu ce, nici sa isi puna un pomelnic ca sa aiba un folos imediat, ci se duc pentru bucuria de a face un pelerinaj la un loc binecuvantat, la o manastire care e un loc sfintit si sfintitor si se intorc cu bucuria aceasta, a unui pelerinaj, cu atat mai mult, daca se duc intr-o zi de sarbatoare si sunt atatea mii de oameni acolo, toate acestea sunt niste lucruri firesti pe care Dumnezeu le binecuvanteaza si la care contribuie si personalitatea respectiva (a Parintelui Arsenie Boca). A doua categorie sunt curiosii, si intre acestia si curiozitatea are doua nuante. Cei care doresc sa caute peste tot poate nu sunt multumiti de ce au gasit, dar vor sa gaseasca ceva mai mult. Mai sunt și curiosii care vin indecent imbracati, care vin fara nici un fel de sentiment, care sunt totusi atinsi de curentul acesta spiritual, simt ei ca e ceva deosebit de discoteca de noapte.
Din pacate, nu putem limita libertatile oamenilor, nu putem alege intre ce oameni sa treaca pragul Manastirii Prislop si ce oameni sa nu il treaca. Ar fi insa bine si frumos ca instinctul material si lacomia sa nu te mai frapeze atat la Prislop. Prin Prislop, Nicula sau Catedrala Mitropolitana din Iasi, unde se afla moastele Sfintei Parascheva, am inceput sa ne gandim si noi la profitul unor centre spirituale ca Mecca, Ierusalim, Lourdes sau Vaticanul. Nu m-as mira sa apara in zona si ceva hoteluri sau complexuri turistice pentru a oferi facilitati „credinciosilor”. Loc este destul pana la intrarea in Sfantul Lacas, iar Manastirea Constantin Brancoveanu de la Sambata de Sus este, si ea, un bun exemplu. Acesti „credinciosi adevarati” nu se uita la bani cand e vorba de minuni si har dumnezeiesc. Pentru cei care inca mai cred ca la Manastirea Prislop nu ar trebui sa ne intereseze nici un castig material, cea mai mare minune se produce atunci cand vine fiscul sau ANAF-ul si dispare profitul acestor comercianti fara frica de Dumnezeu. (Razvan-Constantin Ciubotaru)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Manastirea_Prislop_intre_izvor_de_spiritualitate_si_afacere/1]}
