Bucovina este renumita pentru peisajele ei, dar si mai mult pentru manastirile ei. Vom incepe un periplu al manastirilor din Bucovina si din Maramures. Manastirea Voronet se afla la capatul unui sat mare cu acelasi nume, aproape de orasul Gura Humorului (la 4 km de orasul Gura Humorului si la 36 km de Suceava). Daca ajungeti in Gura Humorului, va recomandam Hotelul Toaca, asezat intr-un loc linistit, inconjurat de un peisaj mirific. De la Gura Humorului, drumul este plin de indicatoare, deci manastirea nu e greu de gasit, cum era si firesc de altfel. Cum ajungeti la manastire, primul lucru pe care il vedeti este o explozie de arta populara, cojoace, stergare si mai ales ii, lucrate manual sau nu, si din pacate nelipsitele chinezarii sau turcisme. Din respect pentru locul sfant (dar mai ales pentru ca asa consider ca se cuvine cand esti musafir, sa respecti gazda) pe care il vizitam, eu sunt imbracata in fusta si imi acopar capul cu o basmaluta, apoi intram pe poarta mica si veche. La intrare iti poti cumpara ceva suveniruri, ghiduri. Apoi ni se deschide in fata ochilor Voronetul… cum ne place sa-i spunem.
Legenda spune ca Stefan cel Mare, in timpul unei crize intr-un razboi cu turcii, a venit la Arhimandritul Daniel, in Voronet, si a cerut sfatul acestuia. Castigand batalia impotriva turcilor, Stefan si-a pastrat promisiunea catre calugarul Daniel si a construit o noua biserica inchinata Sfantului Gheorghe, cel care se spune ca ar fi fost ocrotitorul victoriei in batalie.
Cum intram in biserica, vedem o inscriptie cum ca printul Stefan a inceput constructia manastirii in 1448, in luna mai, pe 26, si ar fi terminat-o pe 14 septembrie acelasi an. Facand un calcul rapid, cat a durat constructia bisericii? Zambim. Tot legenda mai spune ca Manastirea Sfantului Ioan din Suceava ar fi fost construita in acelasi timp.
Povestea albastrului este o enigma – este culoarea dominanta a peretelui de sud si este considerat unic (nu s-a depistat inca din ce anume a rezultat culoarea respectiva). O nuanta asemanatoare de albastru se folosea si in Maramures la biserici si case, dar din cate stiu de la localnici acestia foloseau aceasta culoare pentru ca era usor de obtinut. Fiecare perete al bisericii are pictata o poveste. Peretele de la sud este „ocupat” de Arborele lui Iesei. Fatada sudica prezinta scene din vietile Sfantului Niculae si Ioan cel Nou. Picturile exterioare se spune ca ar data din timpul domniei lui Petru Rares, iar cele interioare, chiar din timpul lui Stefan cel Mare. Pe zidul vestic e pictata Judecata de Apoi (lucru care in bisericile ortodoxe s-ar picta in pridvor)
Din punctul de vedere al privitorului, imaginea Raiului ocupa toata extremitatea din stanga jos a scenei Judecatii de la Voronet. Reprezentarea nu e deloc statica, ci dimpotriva. Atitudinea personajelor, expresia chipurilor, celelalte detalii, exprimate de culorile vii si tusele sigure, dau intregului ansamblu impresia de viata si miscare, un dinamism directionat „spre dreapta” (privind, desigur, din perspectiva personajelor aflate in drum spre Rai), specifica progresului imaginar al sufletului mantuit. Doua ziduri, unul arcuit, celalalt crenelat, despart gradina Raiului de restul peisajului, dar si pe drepti de cei damnati. La nord sunt zugravite „Izgonirea lui Adam” si vamile Vazduhului.
Cel mai mult ne-a placut peretele cu Judecata de Apoi, unde este zugravita intreaga poveste, dar nu de asta ne-a placut, ci pentru cum a fost gandita povestea ce urma sa fie pictata, pentru reusita picturii, pentru excelenta policromiei… pentru cum mergi pe firul povestii urmarind picturile… (Iulia Carmen Dragan)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Manastirea_Voronet_raiul_Bucovinei/1]}
