Da, cred ca medierea este sansa Romaniei. Blestemul nostru de astazi il reprezinta procesomania, galceava, disolutia societatii prin conflicte si zazanie. Iar sansa de a iesi din aceasta stare a exacerbarii conflictelor o reprezinta reinvatarea artei medierii. Nu stiu cum se poate gandi cineva ca medierea poate fi data pe mana juristilor. Medierea, pe care Occidentul a descoperit-o acum cateva decenii, nu are de-a face nici cu judecatorii si cu procurorii, nici cu avocatii si cu notarii. Medierea nu se bazeaza pe aplicarea legilor, ci a bunului simt. Iar mediatorul nu vine el sa spuna ce e corect si ce nu. El vine doar sa ajute impricinatii sa depaseasca propriile resentimente, propriile stari emotionale si sa judece singuri ce e acceptabil si ce nu, reusind astfel sa ajunga la o solutie acceptabila si acceptata de ambele parti.
Dar, daca Occidentul a descoperit-o acum cateva decenii, stramosii nostri o cunosteau demult. In satele noastre, de oameni liberi, razesii nu aveau tribunale si nici nu se duceau la voda, la domnitor, cu orice pricina. Stiau prea bine sa apeleze la batranii satului sau la preot si sa-si rezolve pricinile cu buna intelegere. De ce am ajuns astazi sa ne pizmuim, sa ne cautam unii altora pricina peste pricina? Multi s-au invatat sa mearga la judecata si sunt oameni care au simultan nu stiu cate procese. Am devenit o tara de procesomani! Iar asta a dus si la o disolutie a societatii. Caci o societate nu poate exista daca membrii ei nu cauta decat galceava. Progresul si prosperitatea vin din buna intelegere si din cooperare. Or, medierea tocmai asta aduce. Este ca o scoala care vine sa ne reinvete sa ne intelegem intre noi.
Mediatorul si institutia medierii au in fond si meritul, chiar daca nu acesta este scopul lor declarat, de a reeduca societatea, de la o societate a conflictelor la o societate a intelegerii. Si cred ca asta este principalul castig pe care il aduce institutia medierii – de a readuce coeziunea sociala. Iar asta nu o vor aduce niciodata procurorii, judecatorii sau avocatii care, in goana lor dupa onorarii, nu incearca sa aplaneze conflictele, ci sa le radicalizeze, pentru a avea parte de cat mai multe procese. Cred ca cine tine la viitorul acestei tari, la demnitatea si la prosperitatea ei trebuie sa militeze cu toate puterile lui pentru intarirea institutiei medierii, pentru a o face cunoscuta si a ajuta cat mai multa lume amenintata de spectrul nefast al vreunui proces sa poata beneficia de serviciile ei. Vreau sa fie clar ca nu sunt mediator si nu sunt implicat in aceste probleme. Dar sunt roman si mai tin minte ce imi povestea bunicul. Cel putin din amintirile altora mai stiu cum a fost candva Romania si stiu cu mintea mea cum ar putea fi aceasta tara, daca am reusi sa scapam de microbul zazaniei si al procesomaniei. Si stiu ca institutia medierii este singura noastra sansa de a putea merge pe aceasta cale a bunei intelegeri. Sa ne redescoperim vechile obiceiuri si sa vedem cum ele pot functiona in vremurile de astazi. Sa vedem ce e bun in alte tari si sa invatam de la altii. Si, cand lucrurile se si potrivesc in acest fel, e chiar pacat ca noi sa ne vrem singuri raul. De aceea indraznesc sa spun ca institutia medierii este sansa noastra pentru viitor, pentru un viitor al coeziunii sociale si prin aceasta sansa pentru un viitor al progresului si bunastarii. Caci progres si bunastare fara buna intelegere nu se poate! De aceea, cred ca apararea institutiei medierii este o sarcina de credinta pentru orice bun roman. (Victor C., Foto: Stock.XCHNG)
