Anii au trecut atat de repede, nici nu mi-am dat seama cand Angela, fetita vecinilor, s-a transformat intr-o adevarata domnisoara. Parca ieri venea in vizita si ne minunam de frumusetea iasomiei. Este floarea ei preferata, impleteam coronite, pe care le purta mandra in jurul parului. Spunea ca ajunge, ca prin minune, pe un taram de basm. Mirosul suav si frumusetea florilor o transformau intr-o printesa pentru care se luptau mii de printi. Ieri, a fost intr-adevar o printesa, cea mai frumoasa din cate am vazut. Rochia alba de mireasa ii scotea in evidenta silueta, voalul care ii imbraca parul lung si brunet o facea sa straluceasca. Niciodata nu a mai fost atat de frumoasa, nici atunci cand era impodobita cu iasomie. Poate pentru ca era fericita, atat de fericita incat nu a incetat nici o secunda sa zambeasca.
Ochii inlacrimati, mainile tremurau de emotie, buchetelul din flori de iasomie il tinea strans in maini si la bratul ei se afla… printul. Povestile pe care le depanam si la care visa in copilarie s-au adeverit, Dumnezeu a ajutat-o pentru ca aceasta fata nu este frumoasa doar fizic, frumusetea interioara este mult mai intensa. Am vazut mii si mii de mirese, una mai frumoasa ca alta. Chiar daca inainte cand le vedeam pe ulitele satului pareau niste fete normale, in ziua nuntii parca se transformau. Deveneau brusc atat de frumoase incat imi dadeau lacrimile atunci cand le priveam. Nu am vazut niciodata o mireasa urata, toate fetele in ziua nuntii sunt foarte frumoase. De aici am gasit si reteta frumusetii pe care vreau sa v-o impartasesc si voua. Nu incetati nici o secunda sa cautati adevarata fericire pentru ca prin ea veti dobandi frumusetea! (Veronica Mateiciuc)
