Muzeul de Etnografie si Istorie din Viseu de Sus isi are sediul intr-o casa cu etaj, pe str. 22 Decembrie nr.19. Muzeul a fost deschis publicului larg dupa renovare, la 1 decembrie 2003, si contine aproximativ 1.100 de piese (din care circa 750 sunt expuse spre vizionare), primite din donatii sau achizitionate. Toate au fost restaurate. La parter se afla sectia de istorie, care cuprinde inscrisuri si panouri cu fotografii reprezentand un rezumat al istoriei locale, cu nationalitatile conlocuitoare: romani, germani, maghiari, ucraineni. Astfel, sunt prezentate panouri cu: Perioada interbelica, Relatii interetnice, Relatii culturale, Maramuresul si Viseu in perioada medievala, Tipterii din Viseu de Sus (populatia de etnie germana).
Va prezint un extras de pe panoul privind legenda despre intemeierea Viseului de Sus: Traditia spune ca pe teritoriul actual al Viseului de Sus era o padure secula, dar si pasune buna pentru oi si capre. Locul era stapanit de oamenii din satul vecin, Viseu de Mijloc. Un barbat din acest sat, umbland la padure cu caprele, a taiat un molid falnic, iar acesta a cazut peste copilul sau si l-a omorat. Omul, intristat de intamplarea aceasta, s-a simtit tare pacatos inaintea lui Dumnezeu si pedepsit pentru pacatele sale. Drept canon, s-a hotarat sa ridice pe locul acela o biserica. Se zice ca din tulpina a facut talpile bisericutei, iar din crengi, altarul. Pentru a fi mai aproape de copil, omul si-a mutat casa langa biserica. De aici incolo, pe rand, s-a ridicat cate o casa in jurul bisericii si cu timpul a aparut un nou sat, Viseu de Sus.
Sunt expuse fotografii cu delegatii din zona care au participat la Adunarea de la Alba Iulia, familii de vaza din Viseu de Sus, vechiul plutarit pe Viseu si Tisa si diverse documente: fragment din Registrul de botezuri al Bisericii Romano-Catolice, unde apar inregistrate primele nasteri de copii germani (in 1790) din localitate, documente ale Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, documente cu familii nobile din Viseu. In cinci vitrine sunt expuse obiecte: monede romane, poloneze, austriece, romanesti, piese arheologice: topoare si bratari din bronz, fragmente ceramice din epoca metalelor si cea medievala.
Pe o scara din lemn, avand pe fiecare treapta un ghiveci cu muscatel inflorit, am ajuns la etaj, unde se afla sectia de etnografie. Sunt prezentate ocupatiile de baza ale taranilor din zona: in principal exploatarea lemnului, apoi pastoritul, agricultura, ocupatiile casnice (prelucrarea canepii si a lanii, arta populara). Obiectele folosite pentru aceste activitati: tapina (am vazut pentru prima data cum arata o tapina), dispozitivul cu doua tepuse care se prind de lemne pentru a fi trase de un singur cal prin padure, plugul de lemn, sapa de laz, imblaciul, jugul de la carul cu boi, cosul si pieptenele pentru cules afine, linguri si polonice din lemn, cani, blidare, ploste, razboiul de tesut, vartelnita, sucala, melita. Am aflat ca aici mamaliga se prepara cu cartofi. Fiind un tinut muntos, nu se putea cultiva porumb si de aceea localnicii pregateau intai cartofii ca pentru pireu, apoi adaugau malai (pe care il obtineau la schimb cu alte produse agricole) si amestecau pana obtineau o pasta consistenta.
Intr-o vitrina centrala sunt expuse costumele traditionale romanesti, unguresti si nemtesti, pe zece manechine, barbati si femei, in costume de vara si de iarna si o colectie foarte frumoasa de manecare, in diverse culori si modele. In a doua sala, cea dedicata obiectelor de cult, sunt expuse icoane pe sticla, unele vechi de peste un secol, carti religioase tiparite in secolele XVII-XX, icoane pe lemn, colectie de pecetare si un set de costume pentru Viflaim, o procesiune ce se desfasoara in zona in perioada sarbatorilor de Craciun. Colectia de pecetare contine 55 de piese.
Iata ce am aflat despre pecetare din panoul de prezentare: Pecetarul este un sigiul sfant care se aplica pe prescura pentru cuminecatura. Prescura se face de catre o femeie in varsta, de obicei vaduva. Pecetarul are la baza inscriptia IC XC NI KA Iisus Hristos Invinge. Formele sculpturale ale pecetarului sunt cele mai diverse si sugestive: o turla de biserica, un brad stilizat, o cruce monumentala, o columna, chiar o piramida… Pecetarele sunt incrustate pe fetele lor cu motive stravechi: braul torsada, pomul vietii, roata-soarele, spicul de grau, coltii de lup, motive romboide si, evident, crucea – simbolul credintei crestine. Desi Maramuresul are multe obiective turistice, nu ratati sa vizitati si Muzeul de Etnografie si Istorie din Viseu de Sus. (Viorica Axinte)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Muzeul_de_Etnografie_si_Istorie_din_Viseu_de_Sus/1]}
