Nasica Daniela nu e cea care m-a botezat. Insa ea ar fi trebuit sa ma boteze… Era inalta, slaba, cu parul lung si negru ca pana corbului si era atat de frumoasa incat ziceai ca e decupata din revistele de cinema. Era casiera la CFR. Casierele de acolo aveau fiecare cate un dulap mare, de fier, inchis cu lacat, in care aveau biletele. Cand isi faceau situatiile, lasau usile dulapurilor deschise si lucrau fiecare la propriul birou.
Matusa-mea era casatorita si-avea un copil, dar cred ca starnise niste invidii si gelozii printre colegele ei. La un control ii iesise lipsa o suma imensa, ii lipsea, de fapt, un teanc de bilete de calatorie pe distanta foarte mare, de sute de kilometri, ceea ce insemna o valoare foarte mare. Suspiciunea ca ar fi vandut biletele si si-ar fi insusit banii era cea mai la indemana. Strabunicii mei, adica bunicii ei, cojocari, si-au vandut toate pieile si toate blanurile si chiar si mobila din casa ca sa acopere suma de bani. Dar fapta ramanea… Matusa-mea a fost condamnata si a trebuit sa faca inchisoare. Era insarcinata cand au luat-o. A nascut in inchisoare si dupa cateva saptamani a trimis copilul acasa, la maica-sa.
Dupa 2-3 ani cand s-au facut niste renovari in vechiul ei birou si s-au mutat din loc dulapurile acelea imense, dupa cel care fusese al ei, s-a descoperit teancul de bilete care lipsea. Se pare ca-l aruncase acolo vreo colega de-a ei, care exploatase un moment de neatentie din partea matusii mele. Greseste cine spune ca frumusetea te ajuta! Frumusetea trezeste invidie si ura. Mai mult, frumusetea te transforma intr-o prada. Dupa descoperirea biletelor, matusa-mea urma sa fie eliberata. Si a fost eliberata. Era din nou gravida. Violata de un gardian. Cat se plateste pe lumea asta pentru pacate nu e intotdeauna proportional cu raul facut. Ceva insa trebuia facut. Exista un copil. Exista o dovada. Omul a fost data afara si nu stiu sa mai fi patit ceva grav. Cred ca a fost pus sa plateasca pensie alimentara. Se pare ca acum o duce bine, dar copii legitimi nu are.
Nasica Daniela, care n-a apucat sa ma boteze, nu era numai frumoasa. Avea farmec. Si, in mare masura, a incercat sa si-l pastreze, chiar daca si sotul a parasit-o cat era in inchisoare. Si-a incercat sa mearga mai departe cat de frumos a putut. Nu se vorbea de acei ani, de perioada in care ea a lipsit. Sa nu-i amintesti unui om de ceea ce a pierdut pe nedrept! Poate de aceea mi-au spus si mie sa-i spun Nasica Daniela, ca sa nu-i reamintesc cat a pierdut, ca ar fi trebuit sa ma boteze chiar dupa ce au condamnat-o. Pentru frumusete. (Cristina F.)
