Dupa un an si jumatate, ne iubim din ce in ce mai mult si ne redescoperim pe zi ce trece. Pe 11 septembrie 2009 ne-am intalnit pe un pod suspendat, iar atunci cand priveam luna ce ne lumina calea, el a incercat sa ma sarute si a si reusit. Cu trei zile inainte de a ne intalni pe pod, ne-am intalnit datorita unei prietene de-ale mele. Am vorbit, am glumit, ca mai tarziu, in seara respectiva, sa aflu ca amicul prietenei mele era interesat de mine.
Am ras copios, nici nu m-am gandit ca va face el primul pas, a fost in gand cu mine. M-a sorbit din priviri toata noaptea atunci, si eu ii ofeream priviri subtile… de cateva ori ni s-au intalnit privirile. Era asa de dulce si rosea putin… plus ca este si rr-it si mie una mi se pare ceva atat de dulce si dragut, mai ales ca numele meu este Roxana. L-am innebunit cu „Rica nu stia sa zice rau, ratusca, ramurica”, asta a fost primul lucru pe care i l-am cerut…
Tot timpul radeam si ne distram. Este sufletul meu pereche si sincer nu ma mai vad fara el, iar el, la fel fara mine. Am trecut prin multe greutati si a fost alaturi de mine, nu s-a dat niciodata inlaturi de la greu. Il iubesc, ne iubim si totul e bine. (Roxana G.)
