Oricat ar fi de incarcata de soare si de culori, despre biata luna noiembrie se spune, invariabil, ca e intruchiparea tristetii: luna despresiilor si a melancoliilor negre. Cand colo, natura abia de acum incepe sa puna in scena, cu adevarat, spectacolul toamnei! Ati vazut vreodata un cer mai albastru ca in luna noiembrie? Paduri incendiate mai nebuneste de rosu, galben si auriu? Miresme mai ametitoare de frunze si de ierburi uscate, iesind la margine de drum? Nu le-ati vazut? Nu-i nimic. Asta nu inseamna ca nu exista, ci ca mintea dvs. era abatuta in alta directie. Asa e diferenta cea mare dintre un om fericit si un altul nefericit. Ochiul si sufletul. Unii stiu sa vada si sa se bucure de lumea care ii inconjoara, in vreme ce altii isi vad numai grijile si gandurile negre din cap. Sa luam de exemplu un dovleac. Un dovleac urias uitat undeva, pe un camp la tara sau la o margine de drum.
Pentru unii, el este o simpla banalitate. Pentru altii, dovleacul acela este un regal. Mai intai, culoarea lui ce straluceste in soare ca aurul! Potriveala lui nemaipomenita cu albastrul cerului si cu pamantul negru pe care sta, stolurile de grauri care ii dau tarcoale. Imi amintesc ca bunica tinea dovleacul pe post de lampa, asezat in fereastra, cu o lumanare in el. Asa alunga ea intunericul, ceata si paclele toamnei, dar si presimtirile rele care se strecoara mai repede in suflet, cand iarna sta sa vina. Tot ce ne inconjoara poate deveni bucurie curata daca este privit cu atentie si cu o farama de entuziasm. Un copac desfrunzit, o tufa de crizantema sau un trandafir care lupta regeste cu brumele.
Lumea e plina de daruri magice, de semne care abia asteapta sa fie transformate in asteptari. Daruri magice pe care nu trebuie sa dam nici un ban pentru ca ele sa se tranforme in bucurie. Important este sa le vedem, nu doar cu ochiul, ci si cu sufletul. O reteta extrem de eficienta, pentru ca noiembrie sa nu mai fie luna depresiilor si a melancoliilor. Duceti-va pe camp si cautati un dovleac. De dvs. depinde sa-l transformati intr-o caleasca imparateasca. (Carmen Tender)
