Am asistat la o dementa nationala referitoare la cainii comunitari. Societatea romaneasca atat de insensibila la omorarea unui japonez in Bucuresti (nu pe domeniu privat, nu sub supravegherea unei bunici, nu sub scuza varstei, nu cu suspiciunea ca victima a fost ucisa de caini de lupta si ca se insceneaza atacul maidanezilor, pentru ca vreun animal pe doua picioare sa nu faca puscaria binemeritata) a tinut mortis sa ceara sangele maidanezilor, la gramada. Pana si parlamentarii s-au conformat isteriei de la anumite televiziuni de partid si de stiri si au votat in buna parte pentru casapirea celor care erau considerati cei mai buni prieteni ai omului, iar alti parlamentari au anuntat atacarea legii la CCR.
In cele ce urmeaza va propun o analogie care poate da ceva de gandit. Parlamentarii care au votat pentru genocidul cainilor s-au conformat dorintei televiziunilor de partid si de stiri, expusa in cateva mitinguri cu cateva sute de participanti. Daca am face o analogie: caine egal parlamentar, am spune ca parlamentarul a fost fidel vointei poporului care l-a ales, adica a fost un caine bun. Haideti sa vedem cand parlamentarul acesta este caine rau! Atunci cand individul fuge din partid, luand si mandatul cu el.
Acest parlamentar poate fi asimilat cu un caine comunitar care nu mai raspunde la comenzi, care a uitat de fidelitate, de cine l-a crescut, hranit, intretinut (cu zeci de mii de lei lunar) si cine i-a acceptat nepotismul, decontarile fictive, cheltuirea banilor publici pe cabinete la care parlamentarul nu ajunge si asa mai departe). De ce sa nu consideram, atunci, parlamentarul roman la nivelul unui caine (el trebuie sa fie in slujba noastra, sa ne apere, sa fie mandru cu cei care il intretin s.a.m.d.)? Din pacate, societatea romaneasca nu dovedeste acelasi interes pentru vociferari si iesit in strada la istericalele televiziunilor de partid si de stiri in cazul parlamentarilor vagabonzi.
Avem cazuri de nenumarati parlamentari care au fugit cu mandatul la alte partide, unii schimband deja 2-3! Si societatea civila nu s-a simtit prea mult si pungasii si-au reinceput activitatea reprezentand alti stapani. Daca tot a pornit isteria cu cainii comunitari, haideti sa pornim o campanie pentru a scapa de parlamentarii vagabonzi. Ai plecat din partid de capul tau, ai pierdut mandatul. Asa e normal, pentru ca nu ma mai reprezinti si iti bati joc de mine, fraierul care te-a votat, pe motiv ca stiu ce iti poate pielea.
Desigur, nu putem ajunge la solutia cu eutanasierea parlamentarilor vagabonzi, pentru a fi analogia perfecta, dar putem decide prin replica societatii civile ca orice ins care isi paraseste partidul in timpul mandatului ramane fara mandat cel putin pana la data organizarii unor noi alegeri, atunci cand comunitarul vagabond de parlamentar poate sa isi castige un alt mandat. De ce sa nu introducem chiar si in Codul penal o infractiune de escrocherie pentru parlamentari? M-ai mintit ca esti pedelist/udemerist/peremist/liberal si tu fugi ca un sobolan acolo unde ai interesul? Asta nu se cheama escrocherie pe bani publici? Pentru ce sa mai platim un escroc si un fripturist care fuge cu mandatul pentru care nu mai are sustinerea celor care l-au votat?!
Nici votul pe lista nu reprezinta o solutie, pentru ca si aici am avut escroci. Daca va amintiti, votul pe lista avea o caracteristica. In timp ce primul intrat pe lista in Parlament era de regula seful partidului si el se bucura de cele mai putine voturi, pentru ultimul din lista care a intrat in Parlament trebuiau sa voteze mult mai multe persoane, o reprezentare grafica a numarului de voturi necesar fiind de genul unei piramide rasturnate. Judecand astfel, primul intrat pe lista va era mult mai putin dator decat ultimul din lista, de care il separau zeci de mii de voturi, dar de regula cel care se bucura de cele mai multe voturi pentru a ajunge in Parlament era si cel mai obraznic, cel care se plictisea de partid si fugea cu mandatul la alt partid. Haideti, deci, sa stopam fenomenul parlamentarilor vagabonzi, considerandu-i pe acestia escroci pe bani publici! Se aude, televiziuni de partid si de stiri si societate civila ghidata dupa emotii induse? (Florentin Deac, Foto: www.cdep.ro)
