Singura, trista, fara speranta, asa eram eu pana intr-o seara de februarie, cand soarta mi-a zambit. Am mers, mai mult la insistentele prietenelor, la o petrecere, intru in camera in care rasuna muzica cu putere. Fete zambitoare, dar suspicioase, se uitau curios spre mine, ma asez intr-un colt si privesc distant cum ceilalti se distrau. Un barbat brunet mi-a atras atentia in mod placut si mi-a facut inima sa tresalte cu un zambet.
S-a apropiat de mine, ne-am privit si dragostea a pus stapanire pe noi, simteam ca zbor. Ma fermecase mult, parca aruncase o vraja asupra mea. Imi placea fiecare cuvant care il rostea si ma simţeam ocrotita alaturi de el. Ma simteam bine in compania lui. Asa a inceput povestea noastra de dragoste, o poveste care nu s-a sfarsit si care continua si astazi si va continua pentru totdeauna, pana cand moartea ne va desparti.
Am trait cu pasiune mai bine de un an, pana cand viata ne-a rezervat o surpriza neplacuta. Iubitul meu, Catalin, a inceput din senin sa faca unele crize care se asemanau foarte mult cu crizele epileptice. Jumatate de an ne-am consumat dragostea prin clinici si spitale. Saruturi furate printre usi, printre doctori si asistenti. Dupa luni de asteptare am primit si diagnosticul. Iubitul meu are un chist de 5 cm intre cutia craniana si creier, chist care ii provoca ingrozitoarele crize, chist care i-a luat dreptul de a trai ca un om normal: fara efort, emotii puternice, trairi puternice, o viata plina de medicamente si tratamente. Fara sa tinem cont de vestea pe care o primisem am decis sa ne unim destinele. O nunta frumoasa, ca in povesti, a dat startul familiei noastre. Dupa o perioada, in ciuda bolii, stresului si a problemelor, Dumnezeu ne-a binecuvantat cu un baietel. Din acel moment, viata noastra s-a schimbat, armonia a pus stapanire pe casa noastra.
Acest copil, Raul, i-a redat sotului meu speranta si pofta de viata. Acum, dupa doi ani, vreau sa impartasesc cu voi aceasta veste buna pe care am primit-o din partea medicilor. Datorita linistei, bucuriei si a tratamentelor, chistul sotului meu a scazut cu doi centimetri. Odata cu aceasta veste ne simtim mai linistiti, mai puternici si mai optimisti in ceea ce ne rezerva viitorul. (Rodica Michnovici)
