Saptamana trecuta, intre 9 si 13 iunie, a avut loc noua editie a Targului de Carte Bookfest. Acest eveniment cultural major, care marcheaza an de an apropierea vacantelor de vara, ne-a intampinat anul acesta cu modestia celui lovit de criza.
De mirare a fost contrastul fata de reclama facuta, in care ni se promitea un prim salon al cartii internationale. Cum participarea editurilor straine a fost o traditie a acestui targ international ne puteam astepta la un reviriment. In schimb, sala rezervata a fost mai mult goala… Socant a fost, de asemenea, numarul mult mai mic de edituri prezente, dar si publicul intr-o evidenta scadere fata de anii trecuti. Trebuie sa ne reamintim insa si faptul ca, de la mutarea Bookfest-ului de la Teatrul National la Romexpo, s-a inregistrat an de an un anumit declin, in timp ce targul de toamna, Gaudeamus, a inregistrat in contrapartida o ascensiune permanenta. Astfel, ni se pare fireasca intrebarea cu privire la precaritatea actualei editii. Este oare doar o consecinta a crizei, este doar o consecinta a unei organizari defectuase sau avem simultan ambele cauze? Raspunsul cred ca il vom afla la editia din toamna a Targului Gaudeamus, cand vom putea trage in fine o concluzie asupra modului in care criza a influentat, in realitate, anul acesta, universul cartii.
Dar prezenta editie a Targului Bookfest a reprezentat totusi un eveniment memorabil, de o reala importanta pentru cultura romaneasca. Avem putine personalitati culturale care sa fie cunoscute in lume cel putin tot atat cat Romania insasi. Fara indoiala, una dintre acestea este Constantin Brancusi. Nascut la 19 februarie 1876, in satul Hobita din Gorj si stabilit din 1905 la Paris, avea sa revolutioneze sculptura contemporana aducand contributii esentiale la innoirea limbajului si viziunii plastice. Cu lucrarile sale, se mandresc cele mai mari muzee ale lumii. Cei mai mari critici de arta i-au consacrat nenumarate studii, dar Brancusi s-a nascut, a trait, a gandit, a simtit si a creat in cel mai profund spirit romanesc. Cu un limbaj plastic vadind o impresionanta forta de esentializare, apare pentru multi ca ermetic si dificil de patruns. Creatiile lui pornesc din straturile profunde ale culturii romanesti pentru a se deschide in spatiile largi ale civilizatiei europene. Tocmai acest fapt confera un plus de complexitate intregii lui creatii si face cu atat mai dificila descifrarea ei. Brancusi nu a creat un mozaic de sculpturi de sine statatoare, ci o opera plastica unitara prin care s-a exprimat in mod sistematic una dintre cele mai complexe si profunde personalitati ale secolului trecut. Este meritul doctorului in antropologie si istorie, membru in Asociatia Internationala a Criticilor de Arta, bursier Fulbright la Queens College, City Univercity of New York si cercetator stiintific la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” al Academiei Romane, Matei Stircea-Craciun de a-si fi dedicat nenumarati ani de munca si o infinita pasiune studiului operei acestui titan al artei contemporane care a fost Constantin Brancusi. Incununarea acestei covarsitoare munci o reprezinta lucrarea Brancusi. Limbajele materiei, editata in conditii grafice remarcabile de Editura Anima si lansata la Bookfest 2010.
Cu o documentatie vasta, cu masura, talent si o remarcabila intuitie, Matei Stircea-Craciun reuseste, in baza unui amplu excurs hermeneutic, o prima decriptare profunda, corecta si unitara a impresionantei opere brancusiene. Astfel, la mai bine de 50 de ani de la moartea artistului, survenita la Paris in 16 martie 1957, opera marelui creator este in fine asezata corect, atat in cadrul vast al spiritului european, cat si in cadrul profundelor sale ingemanari romanesti. Importanta lucrarii consta si in faptul ca aceasta vasta analiza depaseste cu mult limitele propriu-zise ale domeniului imaginii plastice, pentru a patrunde in cele mai tainice si mai profunde asezari ale spiritului si culturii, ale temelor primordiale ale civilizatiei europene.
Astfel, sunt convinsa ca Bookfest 2010 a marcat un moment esential pentru cultura romaneasca si pentru locul pe care aceasta il ocupa in cultura mondiala. Ar fi un lucru cu adevarat remarcabil daca am putea deveni constienti de aceste repere romanesti ce ne definesc in spatiul culturii si care, daca le-am patrunde in esenta lor, ne-ar ajuta sa dobandim o alta consistenta individuala. Noi, ca romani, nu suntem, asa cum prea adesea am ajuns sa ne simtim, simple frunze in vant, apartinem unui filon cultural mult mai profund si mai puternic decat indraznim de obicei macar sa si visam.
Cartea lui Matei Stircea-Craciun merita fara indoiala sa fie nu numai citita, ci in primul rand traita si studiata, pentru ca ea reprezinta in acelasi timp o pagina de autentica spiritualitate si un autentic excurs stiintific. (Monalisa David)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/O_revelatie_in_lumea_cartii/1]}
