S-a intamplat in Romania zilelor noastre. S-a intamplat cu doar cateva zile in urma. S-a intamplat in Iasi… Profitand de zapada abundenta de afara, cativa copii de 14 ani, elevi in clasa a VIII-a la scoala in care imi desfasor si eu activitatea, au amanat mersul acasa dupa terminarea orelor pentru a se juca. Si aveau cu ce! Muntii de omat aparuti in urma deszapezirii masinilor si a drumurilor ofereau suficienta materie prima pentru un arsenal intreg de bulgari…
Ferindu-se cu dibacie de mingiutele albe, mai mult sau mai putin prietenoase, ce se indreptau spre ei, trimise de mainile dibace ale „adversarului” si scormonind zapada pentru a crea la randul lor proiectilele infantile ale „razboiului” (sau ale pacii?), copiii cu pricina au avut parte de o surpriza de proportii: un portofel burdusit nu numai cu carduri, ci si cu euro isi gasise loc de odihna sub stratul alb…
Cati dintre noi, adultii, am fi anuntat imediat Politia? Cati dintre noi am fi avut puterea sa gandim ca banetul acela trebuie sa fie rodul muncii cuiva si ca nu avem dreptul sa ni-l insusim? Cati dintre noi am fi lasat deoparte lipsurile noastre si nu ne-am fi gandit ca un astfel de ajutor ne-ar mai usura existenta?
Ei, bine, copiii acestia au facut-o! Au anuntat autoritatile, carora le-au predat portofelul intact. Demersurile politienesti au avut ca rezultat gasirea pagubasului: un olandez venit in Romania, care a indesat in portofel nu mai putin de 50.000 de euro si un numar impresionant de carduri bancare.
Stirea a inconjurat repede scoala, cartierul, orasul. Copiii au aparut vrand-nevrand in presa. Olandezul si-a exprimat dorinta sa-i rasplateasca pe binefacatorii sai cu sume simbolice, insa copiii au refuzat categoric.
Personal, sunt inca sub influenta ametitoare a gestului acestor pui de oameni si nu stiu ce ma fascineaza mai mult: sufletul lor inocent, educatia deosebita pe care au primit-o in familie si la scoala, spiritul lor civic? Ceea ce-mi este clar e ca mai avem o sansa noi, romanii, daca la sanul nostru am reusit sa formam asemenea copii! Mai avem o sansa de a ne schimba imaginea in ochii celorlalti europeni: nu suntem un popor de hoti! Cinstea acestor mladite romanesti e suficienta dovada!
Acum, pot privi mai increzatoare spre viitor. Stiu ca n-am gresit cand am optat pentru un trai in Romania! Stiu ca putem privi fara sfiala in ochii celorlalti europeni! (Lacramioara M.)
