In sfarsit am reusit si eu sa vizitez Foisorul de Foc si ma refer aici la interiorul lui. Am trecut de atatea ori pe langa el, ani de zile, admirandu-l si intrebandu-ma care e istoria lui. Trebuie sa recunosc ca pana nu demult nici macar nu stiam ca acesta gazduieste Muzeul Pompierilor. Cand am aflat asta, si mai mare mi-a fost dorinta sa-l vad, dar din cauza programului de vizitare foarte „accesibil” (a se vedea ghilimele de rigoare), n-am facut-o prea curand. In weekend, muzeul e inchis si este deschis doar pentru grupuri organizate si cu programare in prealabil. Iar in timpul saptamanii programul este intre 8.00 si 16.00, deci, sa tot vii la Foisor, dar cand?!
Foisorul de Foc (Muzeul Pompierilor) se afla pe Bd. Ferdinand I nr. 33, in sectorul 2 al Capitalei. Si de cand il stiu eu, acolo tot cade tencuiala, dar nu se face nimic, de ani si ani de zile. Intr-o zi, libera fiind si cu nici un fel de program, m-am gandit sa dau o fuga pana la Foisor, ca tot e la o statie de mine. M-am grabit, pentru ca stiam ca nu mai e mult si se termina programul. Dupa ce l-am studiat putin pe afara, pe toate partile, m-am indreptat catre intrare. La intrare in Foisor am fost intampinata de un baiat foarte serios, care nu stiu ce era… pompier, muzeograf, supraveghetor, habar n-am, caruia i-am platit taxa de intrare, oricum era foarte dubios nenea. Pretul biletului a fost o suma modica, 2 sau 3 lei, ceva de genu’, chiar am ramas uimita. Dar n-am putut face poze… dezamagire totala! Am intrebat daca nu este o taxa foto, spunandu-i ca platesc cat ar fi. Baiatul mi-a raspuns ca nu. L-am intrebat de ce, iar el a dat din umeri, spunand ca momentan nu exista asa ceva.
Tot baiatul cu pricina a fost cel care m-a insotit in vizita mea prin Foisor. A stat tot timpul in spatele meu (in carca mea, mai exact) aprinzandu-mi lumina la toate cele sase niveluri ale Foisorului. Era foarte ciudat, ma privea foarte curios si n-a scos nici un cuvintel (nici o explicatie, nici o descriere, nimic, nimic), ceea ce mi-a facut vizita si mai incomoda. Si parca mi-era nu stiu cum sa-l intreb ceva. In afara de asta eram singurul vizitator si, la un moment dat, pe acolo, pe sus, prin Foisor, incepusem sa am ganduri negre… na, femeie… singura, doar eu si “muzeograful”, nimeni in jur. In plus, racoarea din Foisor si prezentarea comunista si prafuita a muzeului imi accentuau gandurile.
Am aflat de la baiat ca Foisorul are 6 etaje si 42 m. Si in afara de „Buna Ziua” si de „La revedere!”, acestea au fost singurele cuvinte rostite de el. A, si l-am mai intrebat daca se poate admira privelistea de sus din Foisor, de la terasa (mereu m-am intrebat daca se poate). Si am primit din nou un „nu”. Cade terasa! M-a mai avertizat sa ma grabesc ca intr-o jumatate de ora se inchide muzeul, asa ca am fost cam pe fuga. Am mai aflat din documentele si tablitele existente ca Muzeul Pompierilor s-a infiintat in 1963 (si cred ca, asa cum era atunci, tot asa arata si astazi). Acesta prezinta istoria pompieristica si, desi este neprietenos, are si partile lui frumoase si interesante. Am gasit aici piese rare si exponate de mare valoare, machete, fotografii vechi, dispozitive vechi, multe uniforme de pompieri din toate timpurile, unele mancate de molii, caschete, stingatoare (unele erau chiar amuzante), machete de masini de pompieri din secolul XX, documente si multe, multe decoratii. Am putut vedea si niste costume de pompieri ale altor tari, cel japonez era chiar elegant.
Muzeul se viziteaza de sus in jos, adica se urca mai intai la etajul 6 si apoi se coboara vizitandu-se pe rand cele sase niveluri. Am respirat usurata cand am ajuns cu bine la parter, l-am salutat pe baiat si am parasit Foisorul. Cu toate ca vizita n-a fost una tocmai placuta, as mai repeta experienta, dar doar daca as putea face fotografii in interior. Si sper ca pe viitor sa se poata vizita si terasa, ar fi minunat! Si poate se schimba si personalul… Sunteti avertizati daca va ganditi sa va aventurati in foisorul cel ciudat si racoros.
Alte lucruri interesante despre Foisorul de Foc
Foisorul de Foc era cea mai inalta cladire din Bucuresti in secolele 18-19 si se numea la vremea aceea Turnul Coltei. Acesta era folosit in mai multe scopuri, precum: turn de observatie contra navalitorilor, foisor de foc si clopotnita pentru ca avea un clopot de sunat alarma, de vreo 1700 kg (clopotul se afla azi e in clopotnita Manastirii Sinaia).
Turnul Coltei a fost demolat in 1888 pentru ca era subred si mai avea putin si cadea. Altii zic ca a fost daramat ca sa se largeasca ulita Coltei – azi bd. Ferdinand. Astfel, orasul a ramas fara turn de observare a incendiilor. Placa de pe Foisor ne spune ca ar fi fost construit de arhitect George Mandrea in anii 1890-1891. Si desi fusese construit initial ca si post de observatie, si ca turn de apa, a ramas doar cu mentiunea pentru ca motoarele uzinei de apa nu erau suficient de puternice sa urce apa in rezervor.
Asadar, a ramas post de pompieri si de localizare a incendiilor pana prin anii 1930-1940, cand pompierii s-au mutat intr-o cazarma noua. Atunci a aparut si telefonia automata in Bucuresti si era mai usor de anuntat vreun incendiu. La etajul I se aflau biroul comandamentului pichetului, camera de garda si dormitorul pompierilor, la etajul II comandantul postulii de pompieri si bucataria, iar la etajul III se depozitau materialele, se faceau reparatii etc. Accesul in cladire se facea pe patru usi diametral opuse, iar scara interioara ajungea pana la etajul III, de aici in sus fiind fixata pe peretele exterior al bazinului de apa. Din 1963, a fost transformat intr-un Muzeu al Pompierilor. S-a instalat liftul, scara centrala a fost prelungita pana la ultimul etaj, intrarea a fost inlocuita, iar la etajul IV a aparut un balcon circular intern. Din 1992 functioneaza ca Muzeu National al Pompierilor Romani. (Andreea Lazar)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/O_vizita_la_Foisorul_de_Foc/1]}
