Trec in zbor tremurat, facand aerul sa vibreze usor, peste margini de ape. Doua cate doua, inlantuite in zbor, ca intr-o acrobatie de inalta clasa. Libelulele se pregatesc de nuntit. De ce nu se asaza pe o frunza sau pe o floare de nufar, e greu de ghicit. Poate ca sunt purtatoare de sentimente inalte, care nu incap pe pamant. Sau poate pentru ca frumusetea iubirii nu poate fi celebrata in alta parte, decat sub soare, in aurul plin al razelor lui.
Pe 21 iunie, la ora 13.00, soarele a atins cea mai inalta pozitie anuala pe cer. A inceput sa calatoreasca la ora 5 dimineata si a ramas pe bolta pana ce au rasarit stelele, la zece fara un sfert. Din pacate, dupa aceasta demonstratie de putere si superbie, astrul verii va sta tot mai putin pe bolta albastra, „scurtandu-ne” zilele cu un minut. Tristetea se simte deja in aer. Albastrul cerului incepe parca sa bata deja a toamna, iar sufletul se lasa usor, usor, cuprins de suave melancolii. Nici o bucurie nu tine la nesfarsit.
Daca in noptile calde, vara, auziti in podul caselor bunicilor, unde va petreceti vacanta, tropaituri usurele, nu cumva sa credeti ca sunt stafii. Nici vorba! Si nici soricei amarati, in cautare nocturna de hrana. Vizitatorul din pod este un jder! Ins senzual si cu fantezie erotica, indraznetul barbatus din padure cauta locatii amoroase prin gospodariile taranesti. In linistea noptii si in mirosul de iarba, jderul isi implineste, in sfarsit, lunga asteptare de peste an.
Ai crede, la inceput, ca e roua. Dar ziua creste, roua se zvanta si iarba continua sa fie impodobita cu milioane de diamante. Ei bine, in ciudata capsula de diamant dorm viitorii copii de fluturi, niste larve maruntele si fericite care viseaza deja zburatori. Ati mai auzit de asa minune? Sa te legene vantul, intr-o boaba delicata de diamant, doar ca sa vezi si sa intelegi, omule, ca minunile Domnului sunt prezente peste tot, pe pamant. (Carmen Tender, Foto: www.freeimages.com)
