Stiam ca politicile sunt facute pentru oameni. Dar iata ca astazi oamenilor nimeni nu le mai da atentie. Singurul lucru care conteaza sunt, pur si simplu, politicile. Ma scuzati pentru confuzia de termeni. Nu despre politici este vorba, caci acestea lipsesc cu desavarsire, este vorba doar de interesul politicienilor. Politici nu are cine sa elaboreze.
De saptamani de zile, Romania este sub ape. Asta inseamna, morti, disparuti, sinistrati, mii de case total sau partial distruse. Nenumarate diguri care stau sa cedeze, iar situatia se agraveaza de la o zi la alta. Dar in afara de emisiunile de stiri, nu intereseaza pe nimeni, cu toate ca acesti oameni au nevoie de ajutor.
Mai mult chiar, am asistat la o situatie hilara, daca nu ar fi simptomatica si extrem de grava. Pentru ca un prefect indraznea sa se ocupe de salvarea unor sinistrati cu animalele lor in timp ce participa la o teleconferinta este amenintat cu destituirea. Si pentru a nu confunda situatia cu o simpla neintelegere, intervine si un consilier care afirma revoltat ca participand la o teleconferinta, acesta trebuia sa amane interventia de urgenta pana la terminarea evenimentului oficial. Deci ce e mai important? Ca un prefect sa asculte cuminte ce se discuta sau sa salveze niste suflete? Pentru ca nu cred ca ne-am pierdut mintile pana intr-acolo incat sa credem ca si apele stau pe loc pana ce primesc aprobarea oficialilor…
Insa dincolo de aceste mentalitati si comportamente ale politicienilor ramane o problema majora. Chiar nu ne mai intereseaza ce se intampla in tara cu oamenii? O fi criza importanta. Dar inundatile cred ca sunt astazi cele mai importante, pentru ca vorbim de viata oamenilor. Mortii, disparutii si sinistratii nu pot fi trecuti la fapte diverse. Mai e cineva in tara asta caruia sa-i pese de ei? Mai exista un minim de solidaritate? Sau politica ne-a luat cu adevarat la toti mintile in masura de a nu ne mai pasa de ei? Nu ma refer la factorii locali si la pompieri si jandarmi. Ma refer la conducerea centrala.
Dezinteresul este adevarat ca e vechi. El dateaza de treizeci de ani. Daca in anii ’70, dupa mai multe inundatii devastatoare, s-au luat masuri reale de sistematizare si de indiguiri, planurile au fost abandonate apoi inainte de a fi finalizate, iar lucrarile realizate nu au mai fost intretinute. In tranzitie, lucrurile s-au deteriorat si mai mult, atat prin degradarea suplimentara a acelor lucrari, cat si printr-o dezvoltare locala care nu a tinut seama de zonele de risc. Astfel, de la an la an, situatia este tot mai grava. Este totusi pentru prima data cand oficialitatile chiar se dezintereseaza complet, ca si cand nu s-ar intampla nimic. De ce este posibil acest lucru? Nu din cauza lor, a politicienilor, pentru ca pe ei oricum nu-i intereseaza decat propriile lor afaceri. Din cauza noastra, pentru ca ne-am resemnat, pentru ca am ajuns sa consideram ca este normal. Oamenii, adica noi, nu au cum sa existe, adica sa conteze pentru ei, atata timp cat raman nereactivi. Nu vom putea spera sa avem o clasa politica responsabila, nu vom putea ajunge sa le pese de noi, atat timp cat vom ramane o masa amorfa. Daca nu va place unde am ajuns, nu exista decat o singura solutie. Sa luam atitudine! Sa judecam si sa ne exprimam. Noi trebuie sa alegem ce ne place. Vrem sa ne inecam sau ne pasa ce se intampla in tara? Chiar si la inundatile din ’70 a existat o solidaritate nationala, astazi oare unde ne gasim? (Elisabeta Serban)
