Sunt o proaspata mamica de 29 ani a unui baietel. Acesti ani au fost plini de suisuri si coborasuri. Nu am sa ma refer la o persoana anume, ci am sa enumar mai multe persoane care mi-au adus plusuri vietii mele. Incep cu mama mea, care mi-a dat dragostea ei, mi-a urmarit primii pasi si acum, la maturitatea mea, m-a facut sa devin un om mai bun. Eram egoista, ma suparam repede si nu stiam sa imi pastrez prietenii. Ea a stiut cum sa ma aduca pe drumul cel bun si simt si eu cum m-am schimbat. Din pacate, acum ea e un inger, si prea putin parca a stat langa mine ca sa se mai poata mandri cu mine ce om frumos am ajuns.
In facultate am cunoscut-o pe mama unui coleg, iar felul dansei de a fi, o femeie frumoasa, foarte inteligenta si cocheta, mi-a placut. Nu i-am marturisit niciodata, insa asa mult am admirat-o, incat mi-am propus sa fac tot ce pot sa ajung precum dansa, mai ales pe plan profesional.
Omul care mi-a inflorit viata si mi-a daruit tot ce simteam ca am nevoie este sotul meu, pe care l-am cunoscut cu aproape 4 ani in urma si care a stiut cu multa rabdare sa ma faca si pe mine sa pretuiesc orice lucru marunt primit, dar mai ales m-a ajutat sa imi aranjez viata pas cu pas. Imi doream enorm un copil si parca il voiam sa vina „si ieri”. Acum, el ma completeaza perfect, este acel om cald si bland de care orice femeie are nevoie sa ii fie alaturi, si foarte, foarte iubitor si respectuos.
Si am sa inchei cu mica mea minune care a aparut in viata mea. Baiatul meu m-a facut mamica, m-a facut sa zambesc mereu, sa ma bucur de orice si ma implineste. Nu pot sa-mi mai doresc ceva cand am o asa frumoasa familie langa mine. Ma gandesc si la mama mea, care isi dorea sa mai traiasca sa ma vada si pe mine mama, dar eu cred ca e fericita acolo Sus in Ceruri. (Gabriela Dina)
