Muzeul National George Enescu din Bucuresti a fost infiintat in 1956 si este gazduit de Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei. In aceasta cladire superba, care dupa parerea mea este una dintre cele mai spectaculoase din Bucuresti, aflandu-se in top 3 al preferintelor mele, veti gasi documente si obiecte personale ale muzicianului George Enescu. Dintre cele mai importante amintesc: partituri ale operelor sale, diplome si medalii ce i-au fost conferite, printre care si cea a Legiunii Franceze de Onoare, si, foarte important, vioara pe care Enescu a primit-o cadou, la vârsta de 4 ani, de la un unchi de-al sau care era doctor.
Cladirea este de o frumusete rara, iar imensa copertina in cel mai autentic stil Art Nouveau iti spune imediat cum pasesti pe primele trepte ale cladirii ca acolo vei gasi unul dintre cele mai impunatoare palate bucurestene. Palatul a fost construit intre anii 1901 si 1903 de catre Gheorghe Grigore Cantacuzino. Ansamblul arhitectonic s-a realizat dupa proiectele arhitectului Ioan D. Berindei. Picturile murale poarta semnaturile maestrilor G. D. Mirea, Nicolae Vermont, Costin Petrescu si Arthur Verona, sculpturile si ornamentatiile sculptate sunt opera lui Emil Wilhelm Becker, iar talentul si priceperea Casei Krieger din Paris poate fi admirata in decoratia interioara (tapiserii, candelabre, lampi, vitralii etc.).
Palatul Cantacuzino poate fi vizitat dupa urmatorul program: marti – duminica: 10.00 – 17.00 (intrarea pana la ora 16.30) si acces gratuit in data de 26 a fiecarei luni. M-a impresionat ca palatul a fost dotat cu echipament de realitate virtuala. Sunt ochelari prin care puteti vizita palatul virtual si care iti prezinta pe scurt istoria obiectelor din palat. Asadar, nu omiteti, mai ales daca sunteti din Bucuresti, sa vizitati aceasta perla a Romaniei, destul de la vedere, deoarce se afla pe renumita Calea Victoriei. Iar atunci cand eram copil si treceam pe langa palat, va marturisesc ca acea copertina fabuloasa in stil Art Nouveau de la intrare descria foarte bine intrarea palatelor imaginate de mine din povestile cu printi si printese. Era ca si cum imaginatia mea capata contur. (Alina Miron)
