Ma numesc Darius-Andrei si am un anisor si aproape 4 luni. As vrea foarte mult sa va povestesc cate ceva din viata mea de pana acum pentru a impartasi cu voi aceste ganduri. Am venit pe lume intr-o superba zi de toamna. Salcamii isi scaldau frunzele intr-un soare rupt parca dintr-un cazan cu miere topita. Era un septembrie cald, dulce si aromat… asa-mi spunea atunci scumpa mea mama. Am simtit-o implinita si multumind Celui de Sus pentru tot. Nu cred ca se vor mai inventa cuvinte care sa exprime sentimentele acelor prime zile, mireasma acelor prime atingeri, parfumul mamei pe care o sa-l port cu mine toata viata.
Mama imi spunea ca totul a decurs natural, fara chinuri si oboseala, si-mi desena mereu o inimioara pe conturul fetei. Parca timpul se oprise in loc pentru a sarbatori miracolul nasterii. Tati ne-a adus apoi acasa si am traversat cu bine prima iarna, apoi primavara si vara. Am inceput sa fac primii pasi cu putin inainte de a implini un anisor. Mama ma alinta cu drag si dor de fiecare data. Adorm seara de seara auzindu-i cantecele de leagan sau povestile cu lupul ce rau, ori cu Scufita Rosie, urmate de lectiile de viata pe care trebuie sa le invat de pe acum. Cel mai mult imi place cocosul din punguta cu doi bani… la cum imita mama cantatul cocosului, ma amuz teribil si o rasplatesc cu rasete zgomotoase.
Zilele se scurg calm si linistit, e multa dragoste in jurul meu si eu respir iubire. Mi-e draga mama si as vrea sa-i spun in felul meu cat o iubesc. Cuvintele nu ma ajuta inca, dar simt ca ea stie asta cu fiecare chemare a mea, cu fiecare manuta ridicata spre ea. Am inceput sa merg si singurel si percep asta ca pe o mare victorie. Alerg spre ea, spre mama care ma asteapta cu bratele deschise, si ma opresc la picioarele ei, cand se asaza putin pe fotoliu, alerg din nou la ea si-mi reazem capul pe picioarele ei… acolo e paradisul meu.
Mergem in parc la plimbare si-i sorb fiecare cuvant despre tot ce e in jurul meu: copaci, flori, pasari, locul de joaca, oameni, biciclete. Imi da un bat cu care scormonesc prin nisip, doar-doar oi gasi ceva de pret. Dar ea stie cat de nepretuita e aceasta curiozitate a mea. Dupa ce am terminat cu cele pamantesti, imi indrept ochisorii mei albastri spre cele ceresti, unde am descoperit luna si pasarile, care ma farmeca de fiecare data.
Ador sa ma duca mama la teatru, dar nu va inchipuiti ca stau cuminte la vreo piesa. Nici pomeneala. Sunt atras de inchisul si deschisul usilor, de tablourile expuse, de luminile din sala de spectacole, si ma minunez de toate astea nevoie mare! De cateva zile a aparut la intrare si Mosul. La prima mea intalnire cu el, desi mi-l aratase mama intr-o carte, m-am agatat de picioarele mamei, de teama, cred, sa nu ma ia de langa ea. Dar mama, draga mea mama, mi-a spus inca o data care-i rolul Mosului, asa ca am inceput sa-i dau tarcoale, mai ca i-as lua putin ochelarii de pe nas.
Un loc special pentru mine unde ma duce mama e la „Doamne-Doamne”. De cate ori aud ca mergem acolo, caut cu privirea crucea bisericii, sa multumesc si eu pentru paradisul meu. Mama mi-a spus sa fiu cuminte acolo, si sa stiti ca o ascult. Doar ca uneori as mai fugi dupa preotul care se ascunde in altar. Dar mama nu ma lasa, stie ea de ce! Am petrecut Craciunul si Revelionul alaturi de mama si tata, si a fost tare bine. A inceput un an nou, plin de sperante, de asteptari, de impliniri. Sper sa n-o dezamagesc niciodata…
Eu va multumesc ca m-ati ascultat, stiu ca e tarziu, dar biata mama asa mai are si ea putin timp liber. Imi doresc din tot sufletelul meu sa-i fac o mare bucurie cu povestea mea. Stiu ca urmareste materialele aparute in revista Dacic Cool. Promit sa nu-i spun nimic pana atunci. Sunt atat de mandru de mama mea, ca nici nu mai am cuvinte… Cu multa dragoste, pentru mama, Darius-Andrei. (Clementina Negru, Foto: Stock.XCHNG)
