Filicidul e ceva mai putin important pentru romani in zilele astea, mai important fiind sa se obtina condamnarea la moarte a maidanezilor! Dupa o intamplare nefericita, care putea fi evitata daca bunica copiilor avea grija de pruncii lasati pentru supraveghere, s-a ajuns la manipularea prin presa a populatiei, prin imagini si mesaje socante. Stim, televiziunile au scopul declarat de a stoarce emotii, dar s-a intrecut orice masura cu transmisiuni de la cimitir, de la capataiul mortului, folosindu-se monstri sacri ai scenei care si-au amintit ca in 1900 toamna au fost muscati si ei de caini, iar CNA doarme pe el, incurajand goana dupa emotii rapide si periculoase ale unei prese superficiale, in slujba banului supt prin livrare de emotii pentru rating aducator de publicitate.
A murit un copil, si nu doar din cauza unor maidanezi, ci si din cauza unor oameni (bunica neatenta, primariile care arunca cu bani publici pe asa-zisa ingrijire, particularii care nu isi ingradesc terenurile, ONG-urile prin care se fac praf bani publici, politia pe care nu o mai gasiti pe strazi, decat la vizitele oficiale) si totul se rezuma: vrem starpirea cainilor aruncati de neterminatii de oameni pe strazi sau vrem tratarea lor in mod civilizat? Vrem genocidul cainilor si sa ne punem Europa in cap pentru ca niste brute insetate de sange au gasit doar cainii vinovati, nu si cretinii de oameni, pe bani publici si nu numai? Si pentru ca am facut referire la oameni: avem mai multi copii omorati in familie, de parinti, decat omorati de maidanezi! Socant, nu? Pentru acesti copii nevinovati nimeni nu face campanii isterice, nimeni nu da biletele la meciurile de fotbal ale Romaniei, nici o pramatie de partid nu transforma decesul intr-un meci politic. Filicidul e o tema prea prafuita si doar mortii in atacurile maidanezilor sunt… fresh?! Asteptam reactia societatii civile si a presei si in cazurile de ucidere a copiilor de catre parinti si dezbateri fara numar si taieri de capete in randul celor care nu verifica tratamentele aplicate copiilor in familie, precum si asupra celor care nu raporteaza abuzurile impotriva copiilor.
Filicidul, omorul comis de parinţi asupra copiilor
Joi, 11 octombrie 2012, o mama işi arunca copilul dintr-o maşina pe Podul Grant din Bucureşti. O tentativa de omor. Pruncul traieşte. Insa in Romania aflam deseori de cazuri care s-au sfarşit tragic cand parinţii şi-au ucis odraslele. Nu toate in presa şi nu toate cunoscute.
La inceputul anului 2012, in februarie, la Braşov, o femeie de 27 de ani işi ucide copilul de 6 luni. Este anchetata pentru omor deosebit de grav, dar medicii constata ca nu a avut discernamant in momentul crimei. Tot in februarie, in comuna Carlibaba din Suceava, o mama de 29 de ani este trimisa in judecata pentru uciderea prin sufocare a copilului nascut de doar cateva zile. In martie, un tata (48 de ani) işi ucide cei doi copii in lacul Tarnita de langa Cluj.
In aprilie, la Sibiu, o tanara de 25 de ani işi ucide copilul de 4 ani prin sufocare, cu o perna. Apoi arunca trupul copilului pe un teren, de unde va fi identificat doua saptamani mai tarziu. Este acuzata pentru omor calificat. La proces invoca neacceptarea copilului de catre concubin. In iulie, la Cenad (judetul Timiş), o femeie de 34 de ani işi ucide fetiţa aruncand-o in fantana, fetiţa pe care tocmai a nascut-o in casa. Ea a mai ucis un prunc de 2 ani in 2001. In septembrie, o tanara de 20 de ani din Botiza (Maramureş) este acuzata ca şi-a ucis bebeluşul la naştere. In Romania, media anuala de omoruri asupra copiilor este de 40.
Pe cand un miting impotriva parintilor care isi omoara copiii? Pe cand un referendum impotriva dementilor care isi lichideaza pruncii? (Florentin Deac, Sursa: psihologiebun.wordpress.com, Foto: Stock.XCHNG)
