Prima datorie a oricarui crestin este mantuirea, ne invata chiar Mantuitorul nostru Iisus Hristos: Ce va folosi omului de-ar dobandi lumea toata si-si va pierde sufletul sau? Sau ce va da omul, in schimb, pentru sufletul sau? (Marcu 8, 36-37). Postul, rugaciunea si faptele bune sunt armele bunului crestin in lupta pentru dobandirea mantuirii. Postul este deopotriva trupesc si sufletesc, infranare de la bucate, dar si de la deprinderile cele rele. Credinta ne poarta mai presus de fire, ne descopera ceea ce e mai presus de om, ne descopera chipul lui Dumnezeu din noi. Pentru noi, crestinii, postul Craciunul este o adevarata binecuvantare.
Cu ajutorul lui intampinam cu inima curata Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, cel mai mare dar facut omenirii de catre Dumnezeu. Pentru societatea tot mai laicizata, postul este sminteala si nebunie, insa pentru bruma de crestini care inca mai tin candela credintei aprinsa in suflet, postul este binecuvantare. Este acel „jug bun” si acea „povara usoara” fara de care nu-l putem urma pe Mantuitorul. Multiplele dezlegari la peste din aceasta perioada indulcesc si inlesnesc mai mult abtinerea de la bucatele de dulce. Pestele face deliciul meselor crestinilor in zilele de sarbatoare, in sambete si duminici. De fapt, din vremea Mantuitorul, pestele este mereu prezent in viata crestinilor, fiind simbol crestin, hrana trupeasca si sufleteasca, in acelasi timp. Literele cuvantului Ichthys, adica peste in limba greaca, sunt interpretate astfel: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Mantuitorul.
Inca de la începutul activitatii Sale, Mantuitorul a zis catre apostolii care erau pescari: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Apoi si in minunile pe care le-a facut Mantuitorul, pestele este adesea mentionat. In Pescuirea minunata la porunca Sa, pescarii au umplut doua corabii cu peste, desi toata noaptea nu prinsesera nimic. In minunea Inmultirii painilor si a pestilor vedem ca dupa ce satura multimile cu Cuvantul Sau de invatatura, spre seara, luand cele cinci paini si doi pesti, a cautat spre cer, a binecuvantat si frangand a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimii oamenilor, saturand astfel ca la cinci mii de barbati, afara de femei si copii. Chiar si in aratarile Sale dupa Inviere mananca si-i satura pe ucenici cu peste. Cand se arata imediat dupa Inviere spre a-i convinge ca nu este o naluca, Iisus i-a intrebat pe ucenici daca au ceva de mancare. Ei i-au dat un fagure de miere si peste fript, iar El a mancat.
Tot dupa Inviere, cand ucenicii pescuiau pe Marea Tiberiadei, de pe mal, cineva i-a intrebat: Fiilor, nu cumva aveti ceva de mancare? Ei au raspuns ca nu. Omul le-a zis: Aruncati mreaja in partea dreapta a corabiei. Au aruncat mreaja si indata s-a umplut de pesti. Atunci Sfantul Evanghelist Ioan L-a recunoscut: Domnul este! (Ioan 21, 7). Auzind ca este Domnul, Petru si-a imbracat haina, aruncandu-se in apa si venind inot la Invatator. Dupa aceea au venit si ucenicii cu corabia. Cand au ajuns la El, au gasit focul aprins, jaratic, peste pus deasupra si paine. Aduceti din pestii pe care i-ati prins acum! Veniti de pranziti! le-a spus El. Vedem bucuria revederii, care este deplina atunci cand stau si mananca impreuna. Tocmai de aceea in zilele de sarbatoare, crestinii se aduna pentru a fi impreuna, mai intai in Biserica, iar mai apoi la masa. De Craciun, mai cu seama familiile se aduna, petrec impreuna, impart cadouri unii altora. Pentru bucuria si recunostinta darului pe care Dumnezeu L-a facut omenirii prin nasterea pe pamant a unicului Sau Fiu, suntem datori si noi sa intampinam cum se cuvine aceasta mare sarbatoare, sa daruim si sa bucuram si noi la randul nostru pe cei mici, pe batrani, pe cei bolnavi, pe cei singuri si pe toti cei aflati in nevoi si neputinte. Sarbatoarea Craciunului este despre cel mai mare Dar, prin urmare, se cuvine sa daruim. Pana atunci, post binecuvantat si bucurati-va deplin de multele dezlegari la peste din calendar! (Bianca Sarbu, Foto: www.freeimages.com)
