Cand am ajuns in satul Chiscau, la marginea caruia se afla Pestera Ursilor, am vazut foarte multe tarabe, comercianti, cu tot felul de suveniruri pe care sa le achizitionezi, sau chiar alimente (cascavea si branza facuta in casa, miere de albine de toate felurile, colaci unguresti, placinte si alte minunatii de-ti lasa gura apa). Toate aceste tarabe paveaza drumul catre o cladire care promite ca ne va arata Pestera Ursilor. De fapt, aceasta cladire protejeaza intrarea in pestera si constituie totodata locul de asteptare pentru formarea unui nou grup de vizitatori. Cat stai in asteptare, te poti servi cu ceva racoritoare sau chipsuri de la bar, poti admira privelistea oferita de inaltimea muntelui in care se afla pestera, stand la terasa, si poti sa respiri aerul curat.
Se da semnalul ca un nou grup poate intra in pestera si ghidul nostru, un barbat tanar, ne povesteste cum a fost descoperita aceasta pestera si de unde vine denumirea sa. Minerul Traian Curta, localnic din Chiscau, a vazut o deschizatura ce a aparut in urma exploziilor pentru exploatarea calcarului si a coborat in ea.
Ca orice pestera ce se respecta, are si o legenda: se spune ca atunci cand minerul Traian a coborat in pestera, a dat nas in nas cu un urs masiv care s-a speriat si a incercat sa iasa printr-un loc unde i s-a parut ca a vazut lumina, numai ca s-a blocat acolo si nu a mai putut sa iasa, iar astazi noi ii putem vedea partea posterioara a ursului care incearca sa iasa din pestera.
La inceput, am intrat in Galeria Oaselor, unde se pot vedea foarte multe oseminte de ursi de caverna.
Galeria Emil Racovita este cea mai impresionanta prin multitudinea si varietatea formelor formatiunilor calcaroase care au capatat denumiri diverse, in functie de asemanarea cu care aducea forma respectiva: Casa piticilor, Racheta, Palatul de clestar, Lacul cu nuferi. Galeria lumanarilor este usor de remarcat prin multitudinea stalagmitelor inalte care par a fi o padure de lumanari.
Ultima galerie care iti incanta privirea este denumita simbolic Sfatul Batranilor.
Grupul nostru a fost ghidat din fata, dar si din spate, de o persoana, astfel incat, nu ramanea nimeni in urma, iar in momentul in care grupul parasea o locatie, luminile care aratau mai bine formatiunile calcaroase, se stingeau si de aceea in unele poze sunt putin mai intunecate.
La iesirea din pestera ne-a intampinat chiar eroul legendei: Traian Curta, care si-a facut intre timp si un business din aceasta intamplare fericita, si ne-a oferit cate un CD in care naratorul si ghidul in Pestera Ursilor era chiar dansul, si cateva poze personalizate cu imagini din pestera. Nu am stat pe ganduri si am achizitionat pachetul intreg, ca amintire de la Pestera Ursilor. (Alina)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Pestera_Ursilor_minune_a_naturii/1]}
