Pepene cu gust de coniac, castravete pentru diabet sau ardei iute folosit doar pentru spray lacrimogen sunt cultivate de cercetatorii de la Statiunea de Cercetare Legumicola Buzau. La Centrul de cercetare buzoian au fost obtinute, in urma studiilor, specii inedite de fructe si legume, dar si numeroase ierburi aromatice, printre care luffa – o planta erbacee din familia Curcubitacee, folosita in special in tarile asiatice drept leguma, dar si castravetele pentru diabet sau pepenele cu aroma de coniac.
Despre luffa, cercetatorul Costel Vanatoru spune ca fructul uscat al acestei plante se transforma intr-un burete de baie care are efectul gomajului, lasand pielea catifelata. Luffa a fost aclimatizata la Buzau, iar treptat au fost create mai multe specii care s-au adaptat conditiilor meteorologice si pedologice de la statiunea de cercetare. In Statiunea de Cercetare de la Buzau se cultiva si castravetele pentru persoanele bolnave de diabet, cunoscut si sub denumirea de castravetele exploziv, pentru ca, ajuns la maturitate, explodeaza si isi imprastie samanta. Aceasta planta, care are o compozitie apropiata de cea a insulinei, a fost adusa din Tibet, iar cercetatorii de la Buzau au reusit sa-i ofere conditiile necesare dezvoltarii. Acest castravete contine si o serie de saruri minerale si vitamine, dar si substante mai rare, precum biotina – substanta ce ajuta la regenerarea unghiilor si a parului.
O alta planta inedita obtinuta la Buzau este pepenele cu aroma de coniac, dar care de fapt nu contine nici un strop de alcool. Fructul, care este alungit si cantareste cel mult trei kilograme, este rezultatul a peste 20 de ani de cercetari ale horticultorilor buzoieni. In serele Statiunii de Cercetare Legumicola Buzau se mai cultiva vinete albe, rosii tigrate, rosii negre, mai multe soiuri de ardei – unii dintre ei fiind atat de iuti, incat sunt folositi doar la fabricarea spray-urilor lacrimogene. Statiunea de Cercetare si Dezvoltare Legumicola de la Buzau functioneaza din anul 1957. Unitatea are cinci laboratoare de agrochimie, fiziologie si ecologie, de ameliorare si conservarea biodiversitatii, de mecanizare, de protectia plantelor si un laborator de floricultura si producerea semintelor. Munca de aclimatizare a plantelor este structurata pe patru etape: documentarea, procurarea semintelor, ameliorarea pentru a fi obtinute soiuri cu caracteristici unice si stabile si elaborarea tehnologiei de cultura.
Sursa: Antena Satelor
