In orice stat din lume politia se bucura de un statut aparte. Ea este chemata sa asigure ordinea si siguranta fiecarui cetatean. Este acolo pentru a te apara si a te ajuta. In S.U.A., care se bucura probabil de cea mai dura politie din zona nord-atlantica, aceasta politie, care pune la pamant un presupus infractor din prima secunda, este una dintre cele mai atente in a te ajuta atunci cand e nevoie. In multe cazuri, daca te vad mai neajutorat te ajuta chiar sa-ti schimbi roata la masina. In Belgia am rugat un echipaj de politie sa-mi explice cum pot ajunge la o anumita adresa. M-a condus ca antemergator pana la destinatie! Insa noi suntem inca obisnuiti cu politia comunista menita sa apere statul, nu cetateanul…
Daca inainte de ’89, statul era reprezentat de mult-iubitii conducatori, acum discutam de o adevarata mafie in care nici nu mai stii cine conduce si cine e condus. Potentatii politici sau marii interlopi. La inceputul anilor ’90 politistii nostri isi schimbasera sefii, dar erau fata de acestia la fel de docili. De altfel, nici nu aveau de unde sa stie care e adevarata menire a unui politist. Nu-i invatase nimeni si nici nu avusesera unde sa vada. Mai mult chiar, daca inainte de ’89 multi incepusera ei insisi sa nu mai suporte regimul si nu o data s-a intamplat ca un militian sa-ti spuna: Ba, noi n-avem ce face, ca suntem in uniforma, da’ voi ce dracului mai asteptati? Atata intelegeau si ei… Dupa ’89, pentru reeducare au fost pusi la concurenta cu minerii sau, ma rog, cu asa-zisii mineri. Trebuiau sa invete cum se respecta ordinea publica si ca, daca ei nu sunt in stare, mai sunt si alte forte disponibile in tara. Politia era docila, la ordinele politiculului si ale interlopilor pe care aveau grija sa-i protejeze atunci cand furau petrolul din conducte, atunci cand carau droguri sau executau alte operatiuni de contrabanda, sa dijmuiasca prostituate si proxeneti etc.
Numai ca politia a inceput si ea sa se reinnoiasca. O data cu intrarea in NATO si in UE, armata si politia au beneficiat la modul real de o adevarata reorganizare si de o scolarizare de tip european. Spre deosebire de administratie si in special de clasa politica, armata in primul rand si mai apoi politia au trecut printr-un adevarat proces de innoire. Si multi tineri care au intrat in politie nu au putut fi convertiti la vechile moravuri. A aparut, pentru a spune asa, un gen de conflict intre generatii. Anul trecut dupa ce au depus juramantul, moment din care nu mai aveau voie sa se angajaze decat in politie, au fost lasati sa astepte, adica au fost lasati muritori de foame aproape o jumatate de an pana sa fie incadrati. De ce oare? Sa fi fost doar o alta economie facuta cu picioarele? Sau un indemn pentru a se orienta spre alte surse de venit? Apoi, politia a devenit proscrisa, declarata o adunatura de nesimtiti, care mananca banii stautului de pomana. Le-am taiat pensii si salarii si i-am indemnat sa-si ia un al doilea serviciu, probabil sa intre in simbria clanurilor mafiote. De altfel, ce mai poate astepta un politist intr-o tara in care in fiecare zi cate un politist e bagat in spital si agresorii nu patesc nimic, o tara in care un sef de post e neputincios in fata unui borfas care ii zdrobeste fata in bataie in vazul intregii lumi, fiind si filmat in acest timp?! Cine ar indrazni sa se lege de mafioti la ale caror petreceri chefuiesc cei mai inalti demnitari ai statului? Ce mai poti astepta intr-o tara in care criminalii, traficantii si restul mafiotilor isi pot etala fara rusine si fara frica averile imense, palatele, masinile de superlux fara sa-i intrebe nimeni de sanatate?
Romania a ajuns, din pacate, la cheremul absolut al clanurilor mafiote, asa cum nu a fost nici macar Italia in perioada de glorie a mult cantatei mafii italiene. Protectia clanurilor romanesti este asigurata de la cel mai inalt nivel al institutiilor statului, indiferent ca vorbim de judecatori, procurori, sefi ai politiei, politicieni sau detinatori ai functiilor administrative din stat. Ce sa mai vorbim de bietul cetatean?! Iar politistii ei insisi sunt omorati in bataie, iar capii politiei tac malc. Sau nu vor sau nu au curajul sa reactioneze.
Asta imi aduce aminte de un incident de la mineriada, cand un miner a fost batut mar pentru ca nu a vrut sa bata! Cam asa se pare ca merg lucrurile si in politie – nu vrei sa asculti de mafie, te ia mama dracului! Ceea ce e sigur, pentru ca vedem, zi de zi, cu ochii nostri, ca politistii intra in spital, iar borfasii alearga liberi pe strazi chiar daca au fost prinsi in flagrant de doua sau de trei ori. Puscarie nu fac decat aia care sunt pe cont propriu sau care sunt arestati in strainatate. La noi, ei nu prezinta pericol. Ei sunt cetatenii cu purtare exemplara pusi rapid in libertate. Dar, de obicei, nici nu ajung in puscarie pentru ca un magistrat are grija ca la dosar sa existe un viciu de procedura.
In Romania exista solutie pentru orice. Cu o conditie, sa detii puterea. Si – slava, Domnului! – mafia o detine cu adevarat. Vai de politistii adevarati! (Nicolae)
