A fost odata un mare cronicar… sunt sigura ca ati auzit macar o data vorbindu-se despre cronicile lasate drept mostenire romanilor. Se numea Miron Costin si a luat-o de sotie pe Elena, fiica lui Teodor Movila. Se spune ca la nunta Teodor Movila a oferit drept zestre o mosie imensa, cu pamant fertil, cu dealuri numai bune pentru pasune. Marele cronicar a desemnat un om de incredere sa poarte functia de stafetar, dar si de baci, in acelasi timp. Pe vremea aceea, meseria de baci era una respectata si mult ravnita de catre flacaiii care se aflau la varsta alegerii unei meserii. Iscusitul baci stafetar se numea Burduja, iar regiunea vasta pe care isi purta turmele se afla in jurul Manastirii Teodoreni.
Pentru ca nu erau destui oameni care sa lucreze pamanturile fertile din zona, erau adusi tarani de pe alte meleaguri. Erau platiti pentru munca lor, insa, cu timpul, marele cronicar le-au oferit cate o bucata de pamant pe care sa isi ridice cate o casuta. Cei mai multi dintre ei au ramas in case construite in jurul Manastirii Teodoreni, in satul care purta acelasi nume. Treptat, datorita faimei pasunilor din zona, dar si a renumelui de mare baci al lui Burduja, zona a capatat numele de Burdujeni si a ramas astfel pana in zilele noastre.
In jurul anului 1766, sute de ruteni (locuitori din centrul si rasaritul Europei) s-au stabilit in aceasta zona, spre multumirea boierilor moldoveni care aveau acum mai multa mana de lucru. Daca treceti prin Burdujeni si auziti numele de Caziuc, Siminiuc, Dutuc, Nestiriuc si alte nume care se termina in „-uc”, sa stiti ca aceste familii sunt descendente din rutenii care s-au stabilit aici in urma cu sute de ani.
In secolul al XVIII-lea si al XIX-lea, numerosi evrei au parasit Austria si s-au stabilit in regiunea numita Targul Burdujenilor. Si-au deschis pravalii chiar in propriile case, acele case asezate la strada principala. Zona a devenit rapid una cu un potential comercial foarte mare, astfel ca, in scurt timp, strada principala a fost pavata cu lespezi si borduri. Tot atunci a luat fiinta primul trotuar din zona, pe care isi etalau evreii alunele, cafeaua sau tutunul.
Timpul a trecut… in perioada comunista, pe acea strada si-au construit case numerosi rromi veniti de prin toate colturile tarii. Cu putin timp inainte de revolutia din ’89, un incendiu a ars toate casele din zona, fara sa faca, din fericire, victime omenesti. Din pacate, au ars toate casele evreiesti – constructiile acelea simple, dar frumoase, casutele ale caror usi se deschideau direct in strada. Am pierdut atunci niste adevarate bijuterii.
Astazi, in acea zona sunt construite vile somptuoase, nimic din ceea ce se vede acum nu mai pastreaza farmecul vechii strazi de altadata. Aceasta este povestea Burdujenilor, un cartier din judetul Suceava. Imediat langa cartier se intinde satul cu acelasi nume, insa nimic din ceea ce se vede astazi nu mai pastreaza aroma tutungeriilor sau a cafelei facute dimineata devreme la pravalia evreilor. Cei mai varstnici locuitori din satul Burdujeni isi mai amintesc si acum de Norman Manea – mare scriitor american de origine romana, nascut in Burdujeni, de Jean Livescu – o amprenta importanta asupra literaturii romane sau de scriitorul Eugeniu Botez (cunoscut sub numele de Jean Bart), cat si de alte personalitati marcante din cultura romana, personalitati care isi au originile in satul numit Burdujeni. (Rodica Puscasu)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Povestea_Burdujenilor/1]}
