Am ajuns intr-un moment in care oamenii incearca cu disperare sa fie mereu tineri, neacceptandu-si transformarile fizice care se produc cu trecerea timpului. Iar femeile, aflate parca intr-o permanenta competitie, sunt cele mai expuse unor boli ca tulburarea dismorfica corporala sau sindromul urateniei inchipuite, care le transforma in fiinte mereu nemultumite de aspectul lor fizic.
Cred ca fiecare dintre noi, indiferent de varsta pe care o avem, ne-am gandit macar o data pana acum: Am imbatranit sau pur si simplu sunt nemultumita de aspectul meu fizic. Si facem astfel tot ce ne sta in putinta pentru a obtine ceea ce ne dorim atunci cand ne privim in oglinda. Numai ca lupta pare nesfarsita. Iar daca puterea financiara de a interveni chirurgical nu exista, atunci macar iti pui intrebarea: Dar daca as avea vreodata destui bani, mi-as face sanii mai mari sau buzele mai groase? Mi-as elimina surplusul de grasime sau mi-as indeparta ridurile?. Discutand cu prietene si colege, am vazut ca parerile sunt impartite, insa devine din ce in ce mai evident faptul ca astfel de interventii au inceput sa fie considerate o normalitate.
Toate vrem sa aratam bine si sa pastram acest aspect cat mai mult timp posibil. Insa nu ne dam seama ca, apucand pe un astfel de drum, transformam aceasta lume intr-una a fiintelor „de plastic”, lipsite de calitati interioare.
In acelasi timp, tinere care nu respecta standardele impuse ale frumusetii ajung sa fie discriminate sau sa aiba stari de depresie, iar pe piata muncii sa fie chiar ignorate. Sunt si femei minunate, absolut normale, care se considera insuportabil de urate, chiar daca nu au nici un defect. Trasatura esentiala a tulburarii dismorfice corporale este reprezentata de preocuparea fata de un defect imaginar sau in mod excesiv argumentat, in legatura cu un defect fizic minor. (Paula Neagu, Foto: Stock.XCHNG)
