Zicem, cateodata, fiind excesiv de critici la adresa cuiva ce ni se pare ca pierde mult timp nefacand nimic, adica, batand apa in piua, de dimineata pana seara, de foarte multi ani. Suntem parinti, frati mai mari, prieteni buni, vecini adevarati si ne uitam cu ingrijorare la cate un personaj de care ne pasa si care nu vrea sa-si ia viata in maini, nefacand nimic, nu atat pentru noi cat, mai degraba, pentru el.
Doamne, si cate nu am facut pentru omul asta, gandim, exclamam, marturisim?! Dintr-odata, ne amintim ca mereu i-am dat mura-n gura, totul, de-a gata, fara sa-i cerem nimic, i-am dat si i-am tot dat, acum, cand am obosit sa-i tot dam, ne amintim ca de fapt n-am facut mare lucru, ci doar i-am intarit convingerea ca asa este in viata, unii primesc, iar altii dau! Nu?!
Constatam, brusc, ca protejatul nostru, oricat de dureros este perceput adevarul, face umbra pamantului degeaba fara sa se poata spune si despre el ca este bun la ceva ca, de pilda, doar EL stie cum se face cutare si cutare lucru, ca nimeni nu va face ce facea omul nostru cand facea! Cand facea, ce? Mai nimic si pentru nimeni?! Cand il lasam din mana este ca un om cu handicap in tot ceea ce viata ii cere, in toate sensurile spre care porneste, nu-si gaseste rostul si nici nu poate supravietui fara ceilalti prin preajma! Parca n-are nici umbra, pentru ca nu traieste cu adevarat!
Spuneam odata ca omul cand piere ii dispare si umbra!Ce sa mai vorbim despre adapostul umbrei omului despre care avem parerile acestea! Nici…. incercarile nu exista, pentru el, si pamantul umbrit asa, de catre un astfel de personaj, este arid. Doamne, ce-am facut, ne pomenim gandind, iar si iar, parca nu l-am iubit cu adevarat, l-am pregatit pentru dispretul celorlalti ce nu fac umbra pamantului degeaba si care nici nu-l vor dori prin preajma; singuratatea este destinul lui pana cand, daca nu se va trezi la viata, va fi pierdut prin uitarea lumii acesteia atenta, foarte atenta, pentru a nu disparea, la urmele pe care trebuie sa le lase pe pamant. Altfel, ar fi catalogata ca face umbra pamantului… degeaba! (Vasilica Ghita Ene)
Sursa: Antena Satelor
