Am avut norocul sa ma nasc intr-o familie cu simtul umorului, o familie in care reuniunile se lasa intotdeauna cu rasete si voie buna. Chiar si acum, cand tata, responsabilul principal al glumelor, s-a mutat printre nori, continuam sa condimentam intalnirile noastre cu un strop de veselie. Tata obisnuia sa spuna: Cine nu stie de gluma traieste degeaba. E adevarat, noi, romanii, avem simtul umorului si ni-l pastram chiar daca circumstantele nu sunt intotdeauna un decor asortat glumelor. Cum treci insa peste greutatile care inevitabil apar in viata oricui, cum faci asta daca nu stii sau ai uitat sa razi din tot sufletul?
Ei bine, actuala epoca a gasit rezolvare, pentru ca traim timpuri in care nimic nu pare sa ramana fara solutie. Se numeste yoga rasului si are, se pare, adepti in intreaga lume. Si uite-asa a devenit rasul o chestiune foarte serioasa, subiect de studii aprofundate, reflectate in cursuri unde cei inscrisi invata, pas cu pas, ca nimic nu-i intamplator si spontan in lumea aceasta, nici macar un hohot de ras. Afland despre yoga rasului, recunosc ca am fost tentata sa cred ca sedintele presupun un fel de show in care cineva spune glume, iar ceilalti rad. Evident, m-am inselat amarnic! Rasul e mai complicat decat eram eu obisnuita sa cred! Vedeti voi, yoga rasului reprezinta un ansamblu complex de tehnici prin care iti este indus rasul.
Elaboratul curs are patru etape esentiale, iar cine devine cursant trebuie neaparat sa le inteleaga in cele mai fine amanunte. Prima etapa poarta numele de incalzire si dureaza in jur de zece minute, timp in care se executa exercitii de stretching, vocalize, batai din palme. In a doua etapa, daca nu esti pregatit inca sa razi, un maestru (un as al rasului, probabil) te va ajuta, punandu-ti un nas de clown sau urechi de iepure si va fi musai sa razi, pentru ca urmeaza etapa a treia, poate cea mai importanta, meditatia rasului. Este momentul in care cursantii se intind unul langa celalalt si incepe rasul in voie. In ultima etapa, sub indrumarea maestrului (eu il vad ca pe un dirijor care incearca sa tina in frau o orchestra gata-gata sa devieze cursul normal al partiturilor), rasul se tempereaza, conducand usor catre starea de relaxare mentala.
Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine m-a pufnit rasul numai citind revista in care era descrisa toata aceasta tehnica, si nu din ignoranta, ci pentru ca sunt adepta lucrurilor simple, naturale, venite din firescul naturii umane, iar yoga rasului reprezinta o modelare, o manipulare chiar a acestor emotii. Eu cred in normalitate, in acea normalitate care presupune emotie, fie ca este vorba despre frica, furie, durere, surpriza sau bucurie si mai cred ca noi, oamenii acestui secol, ne abandonam prea usor sabloanelor intocmite de altii pentru a profita de pe urma instabilitatii emotiilor noastre. Oare ce-i cu noi, am uitat sa radem din suflet? Daca am ajuns sa radem conform unei scheme de curs, inseamna ca ne transformam in aparate carora li se insereaza date, modalitati precise de functionare si, de ce nu, poate si un termen de garantie!
Este adevarat, efectele rasului asupra starii generale a organismului sunt nenumarate si inestimabile, insa cred din toata inima ca starea de bine vine atunci cand emotiile sunt spontane, reale, nu induse! Un mare intelept a spus Cea mai pierduta zi este aceea in care nu ai ras. Este perfect reala constatarea, in masura in care ai ras spontan, din toata inima. Va doresc sa radeti spontan, din toata inima si va imbratisez cu mult drag. (Rodica Puscasu, Foto: Stock.XCHNG)
