Printre alte locatii ilfovene cu importante descoperiri arheologice se afla si comuna Vidra din sudul judetului Ilfov. Vidra este o comuna din judetul Ilfov, formata din satele Cretesti, Sintesti si Vidra (resedinta). Se afla la circa 11 km sud de Bucuresti. Vidra se afla asezata pe raul Sabar, afluent al Argesului, impreuna cu care formeaza o lunca manoasa, propice agriculturii. Preocuparea principala a locuitorilor Vidrei este legumicultura. Doua obiective din comuna Vidra au fost incluse in lista monumentelor istorice din judetul Ilfov ca monumente de interes local, ambele ca situri arheologice. Situl „Tellul Vidra” de pe malul stang al Sabarului cuprinde o asezare din secolul al XVIII-lea, una din secolele al IX-lea–al XI-lea, una din secolele al III-lea–al IV-lea e.n. si doua asezari neolitice, dintre care una a fost incadrata in cultura Gumelnita.
Cea mai importanta descoperire este un vas ceramic in forma de statueta feminina, numita Zeita din Vidra, simbolizand cultul fecunditatii. Un alt obiect din perioada neolitica, de data aceasta apartinand culturii Boian, este un suport de vas din lut. Ambele obiecte sunt expuse la Muzeul de Istorie si Arta al Municipiului Bucuresti. Celalalt sit arheologic se afla tot pe malul Sabarului, langa calea ferata Bucuresti-Giurgiu si contine o asezare din secolele al XVII-lea–al XVIII-lea.
Domnul Valentin Roman, pasionat cercetator al istoriei noastre vechi, este si cel care a sesizat faptul ca imaginea caciulii dacice apare pe unul dintre artefactele descoperite in aceasta localitate. Atunci cand am vorbit despre pileusul dacic (caciula dacilor) si prezenta sa in simbolistica mondiala actuala, multe voci au sustinut ca este impropriu folosit termenul de “caciula dacica”, pe motiv ca acest obiect vestimentar, ca forma, ar fi fost preluat de geto-daci de la alte popoare, din alte zone. Evident, aceleasi voci m-au acuzat din nou de protocronism si de faptul ca exagerez importanta dacilor in istorie. Insa iata cum tocmai arheologia, ironica precum o stim uneori, ne-a dezvaluit un lucru incredibil legat de acest subiect. 
In custodia Muzeului National de Istorie a Romaniei se gaseste o figurina antropomorfa, apartinand perioadei eneolitice, mai exact culturii Gumelnita, obiect descoperit in comuna Vidra si care are o vechime de aproximativ… 7.000 de ani. Figurina este, citez din fisa de inventariere a obiectului, aplica sau maner de capac sub forma unui cap aplatizat de forma romboidala, cu sprancenele marcate printr-o linie in relief. Ochii triunghiulari sunt realizati prin excizare. In partile laterale se afla cate o adancitura marcand urechile. Gura este marcata printr-o alta adancitura, sugerand faptul ca era deschisa. Fata a fost incrustata cu pasta alba. Pentru verificare, de precizat ca figurina are numarul de inventar 32806 si ordin de clasare 2408/13.09.2004 – Tezaur.
Pana aici nimic spectaculos, insa, daca priviti cu atentie obiectul aflat in discutie, veti observa ca obiectul aflat pe crestetul figurinei seamana izbitor de bine cu o… caciula dacica. Evident, nu putem vorbi de geto-daci, in adevaratul sens al cuvantului, in urma cu 7.000 de ani, dar putem vorbi de stramosi de-ai lor, care au transmis mai departe, pana la ei, elemente de vestimentatie. Stimati contestatari, mai ales cei din sfera stiintifica, de la care am oaresce pretentii, va rog sa-mi aduceti drept contraargument la afirmatia ca aceasta caciula este originara din spatiul nord-dunarean o dovada arheologica care sa ateste ca ea ar avea o vechime mai mare in alt spatiu geografic si ca, aici, pe la noi, ar fi fost „importata”.
Pana nu veniti cu o astfel de dovada, pot considera in mod logic si stiintific ca teoria mea sta in picioare. Cu atat mai mult cu cat frigienii, un alt neam care a „popularizat” aceasta caciula in lumea antica si, ulterior, in simbolistica mondiala, erau, surpriza!, urmasi ai neamului tracic al brigilor, ce au migrat din zona balcanica in Anatolia (Turcia de astazi) in preajma mileniului I i.Hr. 
Asadar, discutia nu mai trebuie purtata la modul da, dom’ne, dar e greu de spus ca e o caciula dacica, din moment ce ea era purtata si de alte neamuri din alte arii geografice. E greu de spus ca dacii sau stramosii lor au inventat-o. O fi fost purtata si de altii, nimeni nu contesta asta, insa, momentan, cea mai veche reprezentare plastica a sa a fost descoperita pe teritoriul Romaniei.
Ca urmare, ramand un „protocronist”, daca asta releva pamantul… QUOD ERAT DEMONSTRANDUM! – cum le place latinistilor si „marilor” istorici sa spuna… Cea mai veche reprezentare plastica a caciulii dacice de pe teritoriul Romaniei a aparut la Vidra (judetul Ilfov). Iata cum un vechi simbol al stramosilor nostri sageteaza prin milenii si lasa amprente-dovezi ce vorbesc despre creativitatea, imaginatia si inteligenta lor de acum 7000 de ani. (George V. Grigore)
Surse: vatra-daciei.ro; wikipedia.org; rumuniamilitary.ro; valentinro.blogspot.com
