Am descoperit Maramuresul, noi, doi bucuresteni, dar cu copilaria petrecuta la bunicii de la tara, care este mai frumos – ca tinut, peisaje, oameni si traditie –, mult mai frumos decat ne imaginam. Am plecat in Maramures fara sa avem o tinta anume. La 5 km de Targul Lapus, Maramures, descoperim – intr-un peisaj mirific – intamplator, satul Rohia. Rohia e un sat mic, cu gospodarii frumoase, intinse peste dealuri.
Aici oamenii, cu mic, cu mare, inca mai pastreaza datina de a merge la biserica in straie de gala, si anume in costume populare. La cei mai in varsta poti admira costumele populare foarte vechi din canepa, lucrate manual. Aici mai poti admira seara femei torcand, poti bea lapte de bivolita, te poti bucura de gustul smantanii adevarate, al branzei, al siropului din mugur de brad, al horincii. Toate, naturale cu adevarat. Aici oamenii sunt simpli, modesti si foarte muncitori. Singura lor „iesire” fiind la slujba de la manastire, pe care o respecta cu tot sufletul.
Le suntem recunoscatori oamenilor care ne-au indrumat, caci fara de ei nu am fi putut trai bucuria de a fi vazut Manastirea Rohia si Rohita, Manastirea de la Roaia, Manastirea de la Barsana, Manastirea Rogoz, Pestera lui Pintea sau Pestera Oaselor, Izvorul de apa minerala Borvizul, care este un adevarat spectacol, Poiana Izei, Cheile Lapusului, Muzeul Secuiesc al Ciucului, Cimitirul Vesel, locul de la Budesti, unde masinile merg singure o bucata buna de drum, Memorialul Durerii din Sighet, Muzeul Satului Maramuresean, Muzeul de la Negresti Oas, Lacul Firiza, Pastravaria Lostrita si multe alte locuri mai putin cunoscute, pe care le pastram sa le povestim… Candva. Daca va e dor de copilarie cu „padurea ei cu tot”, de mirosul fanului, de datini si obiceiuri romanesti, de gustul laptelui proaspat muls, de oameni care horesc la un paharel de horinca seara cand au „gatat” treaba, de liniste, de simplitate, de modestie, mergeti in Rohia. (Iulia Dragan)
