Chiar daca in ultima perioada e ponegrita si blamata, Romania ramane tara mea de suflet. Aici am crescut, aici am adunat cei sapte ani de-acasa si, cel mai important, aici m-am format ca om. Imi place Romania, pentru ca e a mea. Iar astazi, cand e cuprinsa de acest dezastru politic, economic si social, ma incapatanez cu atat mai mult s-o apreciez si s-o iubesc. Exista multe motive pentru care multi romani ar trebui sa ma aprobe. Nenumarate sunt locurile impregnate de farmec si istorie in care am putea sa evadam in vacantele noastre. Eu de fiecare data raman impresionata sa descopar in Romania un nesfarsit sirag de puncte turistice, istorice, culturale. Nu exagerez. Avem cu ce ne lauda, avem cu ce ne mandri, bine ar fi sa stim sa pretuim!
Obisnuiesc sa-mi iau rucsacul in spate, doi-trei prieteni si sa plec acolo unde nimeresc cu degetul pe harta Romaniei. Niciodata nu am ramas dezamagita, peste tot am gasit un farmec aparte, care a sporit in mine dorinta de a-mi descoperi tara. Peripetii multe am trait, amintiri superbe am adunat, oameni deosebiti am intalnit si, dupa fiecare calatorie de acest gen, ma simt un om mult mai bogat si mai puternic.
Fiind nascuta in Bucuresti, dintotdeauna am fost fascinata de ceea ce am gasit peste granitele metropolei. Daca ar fi sa aleg cea mai placuta destinatie, greu mi-ar mai fi, aproape imposibil chiar. Dar pentru a va prezenta Romania asa cum o vad eu, apelez la favorita metoda de a trage la sorti. Las amintirile sa deruleze si Stop, sageata indica Curtea de Arges. Da, proaspata mi-e amintirea, desi e legata de anii de studentie. Inca de la orele de romana visam sa ajung aici, datorita faimoasei balade „Mesterul Manole”. Micut si cochet, orasul este darnic in ceea ce priveste obiectivele turistice prin care vorbeste istoria neamului nostru.
Cum am coborat din tren, eu alaturi de iubitul meu si inca un cuplu ne-am trezit in Curtea de Arges. Nu a fost o excursie organizata; seara ne-a venit ideea, iar dimineata am fost ca si teleportati (cam asta e regula noastra de a ne distra). Habar n-aveam de unde sa incepem, cu ce sa incepem turul orasului. Dar repede am trecut peste acest hop, pentru ca am intalnit o doamna care ne-a desenat si o harta cu tot ce putem vedea atat in oras, cat si prin imprejurimi, ne-a povestit cate ceva despre fiecare monument in parte si ne-a spus si unde putem manca ieftin si bun. Tare simpatica a fost si mult ne-a ajutat informatiile oferite de dansa. Si asa am ramas incantati sa vedem Curtea Domneasca, ruinele San Nicoara, Manastirea Curtea de Arges si Fantana Mesterului Manole. Excursia s-a incheiat cu Cetatea Poenari, loc in care ne-am fi instalat corturile, atat de frumoasa era privelistea si atata liniste era in jur.
Chiar daca nu a fost descoperita de Cristofor Columb, nu se afla in topul celor mai bagate tari din lume si nici nu-l are pe Vladimir Putin drept presedinte, Romania este a noastra! Aceasta dragoste de tara mi-a fost sadita de mica de bunicii mei. Imi aduc aminte cat de frumos imi vorbeau de locurile natale si-mi spuneau ca e mare pacat sa arunci cu noroi in propria tara. Chiar daca nu am calatorit prea mult in afara, pot spune ca discrepanta dintre „ei” si „noi” exista. Noi suntem mult mai deschisi, ospitalieri si avem o energie pozitiva care ne face sa ne remarcam chiar si in situatiile mai putin norocoase.
La multi ani, Romania, si sa cresti muuulte generatii de aici incolo, care sa-ti duca faima in lume si care sa fie mandri ca s-au nascut romani! La multi ani, Romania! (Cristina Oli, Foto: Stock.XCHNG)
