Romania mea e frumoasa. Ea se ascunde printre oamenii care isi fac treaba bine, fara sa vrea sa iasa in evidenta, printre cei care conduc o Dacie din principiu, nu pentru ca duc lipsa de bani, printre cei care se simt la fel de bine si in multime, si in intimitatea lor, fara crize de timp, varsta sau identitate. Romania mea e acolo unde stii ca Dumnezeu exista, nu pentru ca asa spune religia, ci pentru ca altfel te-ai simti gol, acolo unde te simti in largul tau oricine ar fi alaturi de tine, pentru ca esti acasa si ceilalti sunt langa tine, unde nu trebuie sa faci nimic care te rupe de sine. Romanii mei sunt cei care muncesc din placere si nu se plang ca se chinuie, desi indura lipsuri, sunt cei care se stiu bogati nu pentru ca au mult, ci pentru ca mai au nevoie de foarte putin, sunt aceia care impart ce e al lor si primesc fara sa ceara.
Astazi, in Romania, turismul constituie unul din domeniile de activitate social-economica in plina ascensiune, care tinde sa se constituie intr-o ramura distincta a economiei nationale. Sub influenta puternicului avant social, economic si tehnico-stiintific din tara noastra, in special in ultimii 20 de ani, turismul capata o amploare tot mai mare, devenind un mijloc modern si eficient de diversificare a cailor de refacere a capacitatii de munca si de utilizare placuta si rationala a timpului liber. Romania este inzestrata cu o mare varietate de atractii turistice.
Va prezint o mica frantura dintr-un sejur al meu la Sapanta (Maramures) la Cimitirul Vesel.
Faima localitatii Sapanta se trage de la renumitul sau Cimitir Vesel, care a devenit o importanta atractie turistica. Numele cimitirului vine de la multitudinea de cruci multicolore si de la poeziile satirice si epitafele care sint inscriptate pe cruci. Legenda spune ca atitudinea vesela in fata mortii este un obicei al dacilor care credeau in viata vesnica, iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o alta lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfarsit tragic, ci ca pe o sansa de a-l intalni pe zeul suprem Zamolxe.
Cimitirul dateaza de la mijlocul anilor 1930 si este creatia artistului popular Stan Ion Patras, sculptor, pictor si poet in acelasi timp. Creativitatea lui Patras a scos la iveala aceasta monumentala si renumita opera de arta. Mai bine de 50 de ani, artistul a creat sute de cruci din lemn inscriptate in stilul sau caracteristic. Dupa moartea lui, in 1977, opera lui a fost continuata de ucenicul sau, Dumitru Pop Tincu.
Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar, care este inscriptat manual dupa ce a fost taiat si uscat. In partea de sus a fiecarei cruci exista un basorelief cu o scena din viata celui decedat. Scenele sunt simple si am putea spune chiar naive in stil, dar aduc din trecut viata locuitorilor satului, prezentand un aspect relevant din viata fiecaruia. Ele prezinta femei torcand lana, tesand covoare sau facand paine, barbati care taie lemne sau ara pamantul, pastori cu turmele, lucratori in lemn, lautari si multe alte ocupatii.
Dupa ce crucea este sculptata, ea este pictata de obicei cu un fundal albastru, asa-numitul “Albastru de Sapanta“. Scenele sunt pictate folosind culori vibrante: galben, rosu, alb si verde. (Mihaela Puiu)
