Romania mea este altfel decat o vad ceilalti, este buna, iubitoare, intelegatoare. Cel putin asa o vad eu! Sa va povestesc de ce. Inca din liceu si din facultate, toate colegele imi spuneau: Nu mai fi asa naiva, lumea nu e chiar atat de buna cum arata la inceput, toti au cate un interes ascuns! Era adevarat si ce imi spuneau colegele, dar eu continuam sa cred pe toata lumea, nu judecam pe nimeni si incercam sa accept fiecare om asa cum e el.
Iarna trecuta am plecat la Harghita-Bai cu tatal meu. El este profesor de schi si mergea la un concurs de schi, iar eu m-am oferit sa merg cu el sa-l ajut la condus. Am ajuns in Harghita-Bai, iar zapada era foarte mare, masina derapa foarte tare, iar eu, incepatoare fiind, nu am stiut sa fac fata situatiei si nu am mai putut pleca cu masina. Oricat de mult acceleram, rotile isi facusera o groapa sub ele, iar accelerand, nu faceam decat sa ne afundam si mai mult. Cred ca nici doua minute nu au trecut si am vazut niste oameni venind spre noi si intr-o romana stricata ne-au intrebat daca avem nevoie de ajutor. Fara ei nu cred ca am mai fi plecat de acolo. Le-am multumit si am plecat mai departe la drum.
Am avut noroc cu acei oameni ca au fost buni cu noi si ne-au ajutat. Chiar daca aveau alta nationalitate, nu au tinut cont de asta si ne-au ajutat.
Prin acest articol as vrea sa le spun oamenilor sa fie buni unii cu altii si sa se ajute intre ei, chiar daca sunt straini unii de altii si sa nu ceara nimic in schimb, pentru ca mai apoi li se va intoarce favorul impatrit. (Angelica Cioaca)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Povesti_de_viata/Romania_este_altfel/1]}
