Buna parte a Romaniei este astazi sub ape. Dupa ce nu au vrut sa stie de inundatii, politicienii au inceput sa se plimbe printre sinistrati fara sa stie ce sa faca si practic fara sa stie ce cauta acolo, incercand sa evite locurile fierbinti unde riscau sa fie huiduiti sau luati cu pietre. Asta nu inseamna ca s-au sfiit sa-i umileasca, raspunzand cererii lor firesti de a fi ajutati de catre stat, spunandu-le ca o sa le dea maruntisul din buzunar sau, in cazuri fericite, sa li se promita materiale de constructii, urmand sa-si ridice singuri casele. Poate oare un batran de 70-80 de ani sa ridice o casa?
Facuti mincinosi si puturosi care nu vor sa lucreze, au fost intrebati de ce si-au pus casele in calea apelor. Primarii spun ca nu au cum sa stie ce inseamna diferitele coduri si ce au de facut cu toate, desi de ani de zile au instructiuni clare. Avertizarile se pierd pe drum si oficialii dau vina unul pe altul, insa din cauza lor au murit oameni. Ii pasa cuiva? Se pare ca nu! Sinistratii stau majoritatea la oameni de omenie care ii gazduiesc. Oficialitatile le-au oferit o cazare cu intarziere si in conditii aberante, fara sa le asigure macar un grup sanitar. Pana nu s-a organizat societatea civila statul nu a fost in stare sa le asigure apa potabila si painea necesara pentru a putea supravietui.
Daca nu se iau masuri, exista riscul molimelor. Fantanile sunt impracticabile si zonele inundate sunt pline de animale moarte. Nimeni nu e in stare sa articuleze ceva cu sens legat de crima comisa prin defrisarile masive efectuate in ultimii 20 de ani si care continua nestingherite si astazi, in timp ce conform hotararilor de acum cativa ani ar fi trebuit sa se desfasoare un plan sustinut de reimpaduriri. Conform zicalei mortul e de vina, acum sinistratul e de vina. In plus, e de vina media. De ce? E greu de spus. Probabil pentru ca a indraznit sa mobilizeze tara sa stranga si sa trimita ajutoarele pe care statul nu a fost si se pare ca, in continuare, nu prea e in stare sa le trimita. In loc sa se lupte cu apele, oficialitatile se lupta in primul rand cu sinistratii si cu presa. E incredibil, dar adevarat. Imaginile filmate sunt de natura sa te ingrozeasca. Atat in ceea ce priveste dezastrele, cat si din punct de vedere al manifestarii oficialitatilor.
Este o populatie saraca, lovita de soarta, cat se poate de demna, care incearca sa-si planga mortii si sa mai salveze ce se poate din agoniseala unei vieti de munca si sa-si adune fortele pentru a o lua de la inceput. Mai exista o mana de oameni care incearca sa mobilizeze o tara bulversata de ultimele masuri politico-economice si sa-i determine sa dea fiecare din putinul lui atat cat poate, pentru a ajuta acesti oameni loviti de soarta si de nepasarea factorilor de decizie. Mai exista apoi oficialitatile… Unii speriati, debusolati, care nu stiu ce sa mai articuleze. Unii care ar vrea sa dea explicatii, dar se incurca in propriile lor afirmatii. Si, in fine, altii care nu mai contenesc sa se revolte… Impotriva cui? A presei si a sinistratiilor! Este un peisaj halucinant care as fi preferat sa nu ajung sa-l traiesc vreodata. Au mai fost inundatii si anii trecuti si au fost si pe vremea lui Ceausescu. Au mai fost morti, case distruse, zone calamitate. Dar acest dispret fata de oameni si de suferintele lor nu s-a mai vazut in Romania si cred ca nici in alte parti ale lumii. Oameni buni, treziti-va ca ne bate Dumnezeu! (Victor Munteanu, Foto: Catalin Ovreiu)
