Romania mea e cea a copilariei, cand mergeam la sanius sau lipeam nasucul de geamul cu floricele de gheata, cand coceam turte cu mamaia si le faceam cu nuca, cand mergeam la colindat cu globul facut de tataia (schelet din placaj imbracat in hartie creponata, lumanarica inauntru), cand ma dadeam pe gheata pe paraul inghetat, cand ma trageam in scranciobul agatat de craca unui par.
Romania e cea a prezentului, cand merg cu fiica mea de 6 ani la dansuri si arte martiale, cand lacrimez de fericire cand o vad la concursuri, cand merg cu ea la petreceri cu copii si o privesc distrandu-se, cand o insotesc la colindat si urat, asa cum facea mamaia mea, cand o duc pe litoralul romanesc si o privesc inotand, cand o duc la munte si ii arat ce frumoasa e tara noastra. Romania e cea a viitorului alaturi de familia mea, alaturi de nepotii pe care o sa-i cresc, pe care o sa-i duc la stiu eu ce cursuri, pe care o sa-i invat sa-si iubeasca tara, asa cum o iubesc eu. (Oana Nicoleta Rosu)
